REȘIȚA – Cristian Alexandru Chitucea, în vârstă de 25 de ani, în prezent antrenor de copii și juniori, este cunoscut în fotbalul din județul Caraș-Severin, deocamdată, mai mult ca arbitru. De aproximativ un an s-a alăturat proiectului de la AS Mundo Reșița și este considerat de fostul fotbalist Lucian Dobre antrenorul cu cel mai mare potențial din cadrul clubului.
JCS: Când te-ai apucat de fotbal și la ce echipe ai evoluat atât la juniori, cât și la seniori?
C.C.A: La vârsta de opt ani am început să practic fotbalul în mod organizat, după o selecție a antrenorului Ion Copocean. Nu a durat mult și am mers la Muncitorul Reșița, la grupa copiilor născuți în anul 1994, avându-l antrenor, ulterior, pe Viorel Lolea. Deși nu cred că sunt foarte importante rezultatele în fotbal la vârste fragede, aș putea puncta la perfomanțele mele de la juniori un loc III obținut la turneul „Trofeul Gheorghe Ola”. Printre colegii cei mai reprezentativi, care au ajuns să practice fotbalul la un nivel destul de înalt i-aș putea nominaliza pe Andrei Vaștag (a evoluat la Viitorul Constanța și Dinamo București) și pe Ovidiu Popescu (a jucat la UTA Arad, Poli Timișoara, iar acum este la FCSB). La vârsta de 14 ani, fostul fotbalist Marcel Băban a luat de la echipa noastră mai mulți jucători, printre ei fiind și eu și Ovidiu Popescu și așa am ajuns la Jimbolia. Acolo am jucat până la vârsta de 17 ani în Liga a IV-a. La 17 ani am ajuns la CSM Reșița, deși Marcel Băban nu a acceptat condițiile de transfer, eu dorind să vin înapoi acasă din cauza unor probleme personale. Nu a acceptat să joc ca fotbalist împrumutat și atunci am fost transferat la Lupac. Acolo am marcat 27 de goluri într-un sezon, ratând primul loc la un punct diferență. La acea vreme, echipa a fuzionat cu Muncitorul Reșița, pe atunci în Liga a III-a și am reușit să joc timp de două sezoane. La un moment dat, echipa s-a desființat și am ajuns iar la Jimbolia, pentru care am înscris 10 goluri în jumătate de sezon de Liga a IV-a. Am fost trimis de antrenorul Marcel Băban la Juventus București, unde principal era cunoscutul Eugen Trică. La Juventus am petrecut o scurtă perioadă de timp și am fost trimis în probe la Șoimii Pâncota în Liga a II-a. Am renunțat fiindcă îmi doream să joc la un nivel mai mare, dar și datorită faptului că m-am înscris la Universitatea Eftimie Murgu din Reșița, la specializarea Educație Fizică și Sportivă. Am renunțat să mai practic fotbalul și m-am axat mai mult pe partea teoretică în acest joc sportiv.
JCS: Care sunt antrenorii care te-au pregătit de-a lungul carierei ?
C.C.A.: La Muncitorul am lucrat cu Viorel Lolea și, ulterior, cu Lucian Dobre, la Jimbolia cu Octavian Popescu, Boșco Vișatovici mi-a fost antrenor la Lupac și am mai fost antrenat de Dan Mănăilă și Sorin Bălu. Aici pot spune că ultimii doi pe care i-am menționat, la antrenamente ne țineau lecții teoretice de 30 de minute. Noi ne amuzam la acea vreme pentru că fugeam de școală și la fotbal tot de teorie dădeam. Dar acum conștientizez cât de mult ne-au folosit acele lecții teoretice în fotbal. Unii dintre colegi mei de atunci au ajuns la un nivel mare și datorită acestor lecții teoretice. Aici mă refer la Ovidiu Popescu de la FCSB și Florin Ardelean, care a jucat la UTA Arad și la Juventus București.
JCS: De ce ai ales arbitrajul și apoi de ce de ai renunțat la el?
C.C.A.: L-am ales pentru că îmi place foarte mult fotbalul. De arbitraj m-am apucat în timp ce jucam fotbal la Liga a III-a. Aveam timp să arbitrez meciurile din Liga a IV-a și a V-a de sâmbătă și duminică. Am fost inclus în programul de talente și am ajuns să dau teste pentru a arbitra în Liga a III-a. Am renunțat apoi să arbitrez pentru că fostul meu antrenor de la juniori, Lucian Dobre, mi-a oferit posibilitatea să mă alătur proiectului AS Mundo. Îmi place atât de mult meseria de antrenor încât m-am hotărât să mă axez 100% pe asta. Practic nici nu am mai avut timp să arbitrez, eu fiind aproape în fiecare zi la antrenamente cu copiii.
JCS: Ce ne poți spune despre proiectul AS Mundo al lui Lucian Dobre?
C.C.A.: După ce m-am lăsat de fotbal am dorit să mă axez pe facultate, dar tot timpul mi-am dorit să antrenez. Chiar dacă sunt încă foarte tânăr, cum am mai spus, mi s-a oferit această posibilitate la Mundo Reșița. Consider că Dobre are un proiect extraordinar și noi dăm o șansă tuturor copiilor care vin la clubul nostru. Un motiv pentru care ne-am extins selecția și în județul Caraș-Severin și nu doar în Reșița. Am făcut acest lucru deoarece vrem să dăm o șansă unui număr cât mai mare de copii să joace fotbal. În primul rând ne dorim ca acel copil pe care-l antrenăm să aibă o șansă în plus la o dezvoltare personală cât mai sănătoasă și, de ce nu, să ajungă și un fotbalist profesionist în viitor. În acest moment, la clubul ACS Mundo Reșița sunt înscriși 120 de copii. Punem accent pe dezvoltarea motrică și cognitivă a fiecărui copil și mai mult decât toate, punem mare preț pe educație. Obiectivul nostru este de a duce copiii la un nivel cât mai ridicat și să ajungă la finalul formării lor, la echipe profesioniste de fotbal. Repet, punem mare bază pe educarea acestora din toate punctele de vedere.
JCS: Ce planuri de viitor ai pe plan profesional și unde te vezi peste zece ani ?
C.C.A.: Pe plan profesional îmi doresc să ajung absolvent al Licenței Pro. Acum am Licența C, iar anul viitor mă voi înscrie la școala de antrenori, urmând apoi cursurile Licenței B. Peste zece ani mă văd antrenor la o echipă de seniori, iar visul meu este să pregătesc o echipă de Liga 1.
JCS: Cu ce veniți nou la Mundo față de celelalte cluburi de copii și juniori?
C.C.A.: Antrenamentele noastre sunt făcute pentru o dezvoltare a copiilor cât mai variată din punct de vedere cognitiv și ne dorim ca aceștia să fie capabili să ia decizii singuri. Vrem ca ei pe viitor să nu mai aibă nevoie să primească atât de multe indicații de la antrenori în timpul meciurilor și să încerce singuri să găsească cele mai bune soluții în criză de timp și spațiu. De asemenea, îi învățăm de ce trebuie să țină cont atunci când se autoevaluează, iar această autoevaluare să fie interpretată de copii cât mai aproape de realitate.
Ștefan Moraru