Caraş-Severin, Romania

OCNA DE FIER – Cunoscutul mineralog a încetat din viaţă miercuri, 22 ianuarie 2020, la vârsta de 95 de ani, în casa sa din Ocna de Fier.

După ce a fost în comă săptămâna trecută, internat la Reşiţa, cel care a pus bazele Muzeului de Mineralogie Estetică a Fierului chiar în casa sa, mineralogul Constantin Gruescu a plecat să-şi întâlnească soţia mult iubită, prietenii şi ortacii.

Născut la Dognecea în data de 12 aprilie 1924, Constantin Gruescu a crescut, a învățat și a îmbătrânit iubind mineritul și oamenii dedicați adâncurilor. A adunat de-a lungul anilor minerale și roci din Munții Banatului, punând bazele unui muzeu privat în propria casă, loc ce avea să facă cunoscute, atât în ţară cât şi peste hotare, localităţile Ocna de Fier și Dognecea.

Despre personalitatea mineralogului, scriitorul Erwin Iosef Ţigla a subliniat: „Alături de Tanti Mia, soția sa, care l-a însoțit de-a lungul zecilor de ani în activitatea sa în slujba Binelui, Nea Costică Gruescu a fost un om deosebit, un om care a iubit locul său natal și l-a făcut cunoscut pretutindeni. Cei care răsfoiesc caietele sale de amintiri, cu înscrisuri lăsate drept dovadă a celor care au trecut pe aici, vor găsi nume de oameni importanți din știință și cercetare, din politică și administrație, din cultură și educație, reprezentanți ai caselor regale, ai bisericii, oameni importanți și simpli, elevi, studenți, maturi și bătrâni… Pasiunea sa, dedicată geologiei acestor plaiuri, va dăinui pe mai departe prin donațiile sale oferite unor instituții din România și de pe mapamond, precum și ce ne oferă și astăzi «Casa Binelui», cum a fost supranumită casa sa, din Ocna de Fier“.

De-a lungul vieții, lui Constantin Gruescu i-au fost decernate diferite ordine și medalii, diplome și însemne de recunoștință. Din partea Președinției României a fost recompensat, în data de 4 martie 2003, cu Crucea Națională „Serviciul Credincios”, cls. a III-a, a fost ales Cetățean de Onoare al județului Caraș-Severin (19 aprilie 2004), al Municipiului Timișoara (27 aprilie 2004), al orașului Bocșa (17 aprilie 2014), al comunelor Ocna de Fier (26 februarie 2003) și Dognecea (10 mai 2002), Membru de Onoare al Universității „Eftimie Murgu” din Reșița (21 decembrie 2011) și al Comunității Românilor din Uzdin / Serbia (23 aprilie 2002). A primit, printre altele, Diploma „Persona Maxima” a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin (17 decembrie 2001), Diploma de Membru de Onoare al Muzeului Banatului din Timișoara (20 iulie 2007) și Diploma „Prieten prin excelență al etniei germane din Banatul Montan” (12 aprilie 2013). A fost membru al Societății Române de Științe Naturale, al Asociației Internaționale a Mineralogilor din Basel / Elveția, al Societății Culturale „Plai Mioritic” din Iași și al Societății Române de Geografie.

În 12 aprilie 2019, la împlinirea frumoasei vârste de 95 de ani, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița l-au sărbătorit printr-un grup de dansatori ai formației de dansuri populare germane „Enzian” („Gențiana”). A fost o ultimă vizită mai importantă la Ocna de Fier, cel sărbătorit bucurându-se foarte mult de venirea copiilor în jurul său. Rămâne în urma sa chemarea spre o dragoste infinită față de locul natal, față de oamenii locului, un exemplu de dăruire eternă…

Dumnezeu să-l odihnească în Lumina Sa!

JCS-A.G.

 

 

3 Comments

  1. Dumnezeu să-l odihnească !
    Si azi imi aduc aminte de vizita facuta la Maestru Constantin Gruescu in anul 1997 cu colegii de scoala, stiu ca ne spunea de atunci de marile schimbari care se vor produce in lume si multe povesti cu oamenii de la Ocna de Fier,a fost un om modest cu un caracter deosebit fata de multi oamenii din Romania.

  2. DUMNEZEU sa il ierte pe Nea Costica!Un om deosebit,de o bunatate sufleteasca aparte,”Pita lui Dumnezeu”,cum se zice….A atins o varsta venerabila si a fost dovada vie a minunilor pe care le fac mineralele pe care le-a iubit atat si in mijlocul carora el s-a simtit cel mai bine!DUMNEZEU SA IL ODIHNEASCA!

  3. Am avut ocazia să trec pragul casei binelui în toamna lui 2005. Camera în care păstra mineralele se dovedea neîncăpătoare pt. mulțimea exponatelor. Marea sa dorință a fost să dispună de un spațiu adecvat pentru exponatele sale. Cei în măsură poate-i vor îndeplini dorința măcar post mortem dacă în timpul vieții nu s-a putut sau nu s-a vrut suficient de mult pentru a se și concretiza. Mă gândesc că se poate scrie un proiect pentru a ridica din temelii o clădire-muzeu dotată cu tot ce trebuie: sală sau săli de expoziție, sală multimedia, bibliotecă etc. C-tin Gruescu merită asta din plin. Ce frumos ar fi fost să se fi întâmplat în timpul vieții.
    Numele său va face mereu cinste Banatului Montan. Paiunea sa și devotamentul pentru aceasta îl fac pe C-tin Gruescu un model pentru noi toți. Respect și prețuire pentru munca sa de-o viață. Odihnească-se în pace.

Adaugă comentariu