Frica este un factor motivant cât se poate de eficient. Prin frică s-au ridicat imperii şi religii, prin frică oamenii au fost obligaţi să accepte lucruri strigătoare la cer. A fost destul să fie îngroziţi cum trebuie şi au cedat imediat, pentru că un om speriat e la fel de uşor de modelat ca lutul cât timp îi întreţii spaima. Trebuie să recunoaşteţi, chiar funcţionează! Şi tocmai de aceea această pârghie e prea utilă pentru a fi abandonată, chiar şi de către o societate ce se vrea democrată.
Într-o lume a internetului, cea mai uşor de exploatat fobie o reprezintă pericolele spaţiului cibernetic. Ne sunt expuse în fiecare zi: poze compromiţătoare ale vedetelor, e-mail-uri sparte, familii distruse, pedofili, piraţi, cyber-terorişti, conturi golite de bani, un peisaj apocaliptic suficient pentru a înnebuni orice internaut de rând. Toate aceste lucruri sunt cât se poate de reale, de aceea e şi atât de uşor de întreţinut acum spaima că viaţa noastră privată e la îndemâna oricărui dement. Soluţia? Să renunţăm la ea în favoarea… autorităţilor! Să le dăm dreptul să ne monitorizeze fiecare lucru pe care îl facem pe internet sau îl vorbim la telefon.
Cică strict pentru siguranţa noastră. Serios? Chiar e cineva într-atât de tâmpit să creadă că guvernelor le pasă că lui John, Philippe sau Gheorghe i se sparge calculatorul şi i se fură poze în care apare în ipostaze erotice? Nici vorbă! Au lucruri mai importante pe cap decât grija faţă de oamenii de rând; doar sunt guverne! Însă altfel stă treaba când nişte „terorişti“ îţi publică telegramele diplomatice secrete şi îţi expun ipocrizia. Sau când vezi cum, cu ajutorul internetului, „viermii“ se ridică împotriva „leilor“, răstoarnă regimuri sau ocupă străzi sfidând autoritatea „legitimă“. Asta dă de gândit. La fel ca şi faptul că mai există şi alte mijloace de comunicare în afara internetului. Însă toate la rândul lor, doar microfoanele nu s-au inventat azi dimineaţă.
Până atunci, ministrul Comunicaţiilor şi un deputat PDL, pur incidental fost ofiţer SRI, revin cu temutul proiect de lege pentru înregistrarea apelurilor şi a e-mail-urilor. Oare va mai avea Curtea Constituţională curajul să-l respingă ca în urmă cu ceva timp? Sau vom reveni la vremurile când era obligatoriu să dai mostre de caractere ale maşinii de scris? Totul în numele… securităţii.
Nina Curiţa