CARAȘ-SEVERIN – Dacă tot a început Campionatul European şi s-a terminat prima etapă a alegerilor, de ce nu am face un proces al acesteia, ca-n vemurile bune, combinând astfel două dintre marile plăceri ale românului, politica şi fotbalul?
„Grupa“ României n-a adus prea multe surprize în jumătatea de sus. Aici lucrurile sunt clare, iar marele favorit, PSD, s-a impus fără probleme. A reușit asta în ciuda conducerii lui Ciolacu și a obținut puncte importante exact pe terenurile principalilor adversari liberali, pe care i-a driblat ca-n curtea şcolii. Fără vedete și fără sclipiri, PSD a jucat așa cum ne-a obișnuit: cenușiu, dar cu hărnicie și excelentă organizare în „teren“; la scor. Liberalii au fost marii învinşi, ajungând pe o poziţie secundară atât în clasament, cât şi în alianţa împotriva firii. Și-și merită locul, având în vedere echipa îmbătrânită și plictisită cu care s-au prezentat. Fără viziune, fără interes, cu un Ciucă egal al lui Ciolacu în anonimitate, dar fără organizarea ori implicarea social-democraților, nici nu puteau spera mai mult, iar cei care au pus osul şi au mai adus ceva puncte (bunăoară, Popa la Reșița) au fost excepții. Regula a fost jocul dezlânat și fără chef de viață, cu gândul la vacanță, de ziceai că cei mai mulți dintre ei se află la finalul celui de-al doilea și ultim mandat (ca știm noi cine).
Lucrurile interesante s-au petrecut însă în cea de-a doua jumătate a grupei. Aici putem vorbi despre o victorie care nu prea e și de o înfrângere cu speranțe. Clasându-se pe locul 3, AUR a obținut o victorie de moral, ajungând deasupra principalilor rivali pentru titlul de alternativă. Dar în același timp, și-a atins limitele într-un mod cât se poate de evident, ajungând într-o fundătură ce nu-i lasă loc de prea multă extindere. În ciuda nemulțumirii clare a românilor, AUR n-a reușit să adune mai nimic de pe la alții: nici de la PSD, nici de la PNL, iar de la USR nici vorbă. Cât despre atragerea majorității tăcute a celor care nu s-au prezentat la vot, s-a văzut… Echipa lui Simion a jucat fără imaginație, cu multă transpirație și dat la gioale cât cuprinde. De-a dreptul rusește, am putea zice. Iar în astfel de condiții, nici nu vor obține mai mult.
Clasați pe ultimul loc, ba chiar umiliți, useriștii au, paradoxal, și cele mai multe motive de speranță. Pe de-o parte, s-au trezit din iluziile de 20-30%. Dar vorbeam despre speranţe. Iar primul pas ar fi revenirea cu picioarele pe pământ și scăparea de uscăciuni și lipitori: Barna, FD și PMP. Lucru ușor de făcut dacă ne gândim că ăștia au fost buni de dat autogoluri, nu de adus puncte. Al doilea pas însă va fi unul dureros: să accepte faptul că acest „campionat“ este pierdut, să joace defensiv pentru parlamentare încercând să păstreze cât au deja și să nu-și riște oamenii grei ai partidului într-o campanie inutilă pentru prezidențiale, căci un candidat învins o dată îşi va reduce șansele la următoarea încercare. Asta va necesita alegeri dureroase și maturitate, iar aici este problema căci, deocamdată, USR încă este o adunătură, nu un partid. Sau na, o echipă…
Însă, în același timp, au și cei mai promiţători jucători la ora actuală. Atât Dominic Fritz, cât și Nicușor Dan (în USR cu tot, mai puțin cu numele) au obținut puncte importante în chiar cele mai grele meciuri, împotriva unor adversari care nu doar că și-au unit toate forțele și au faultat la greu, dar au scos și ce aveau mai bun, Robu și Firea (cândva nume grele, dovedite acum doar ciorbele răsîncălzite). Şi nu i-au învins oricum ci, ca să păstrăm metafora fotbalistică, i-au scos din adidași. Cu astfel de oameni, dar și cu o Lasconi realeasă și tot mai combativă sau cu un Drulă poate nepotrivit la conducere, dar care și-a asumat vina bărbătește, și-a dat demisia și a rămas loial, alta ar fi fața partidului în 2028. Să nu uităm că atunci nu vom mai vorbi de niște amatori aleși doar ca alternativă, ci de politicieni maturi, care de opt ani conduc (și încă bine) două dintre principalele orașe ale României.
Cât despre restul, ce să mai zic… Doar că, după ce am trimis în Parlamentul European pe Becali, Eba, Severin şi alţii era firesc să recidivăm și cu d-alde Șoșoacă sau Lazarus.
În încheiere, până la etapa viitoare din toamnă-iarnă, Hai România! şi să luăm cât mai multe (puncte, nu goluri).
JCS-Nina Curița
