Ai crede că, după mai bine de două decenii de capitalism (mai mult sau mai puţin de cumetrie), românii au înţeles, măcar parţial, unele dintre principiile sale. Nici vorbă. Dacă s-ar fi întâmplat asta, n-am mai asista acum la diversele teorii ale conspiraţiei legate de plecarea Nokia de la Jucu.
Ba că din cauza ratării intrării în Schengen, ba că se răzbună astfel olandezii şi colegii lor de opoziţie finlandezi, afectaţi de blocarea florilor la vamă (economia Olandei atârnând de exportul lalelelor în România, fireşte), ba un nou plan monstruos şi mondial de falimentare a României (de parcă nu ne-am descurca suficient de bine şi singuri).
Răspunsul la dilema plecării Nokia este unul alcătuit dintr-un singur cuvânt – profit. În caz că nu ştiaţi, acesta este cuvântul „sfânt“ al capitalismului. Singurul. De ce a venit în primul rând Nokia din Germania în România? Pentru a pune umărul la propăşirea ţării noastre? Pentru mâncarea noastră extraordinară, pentru oamenii deosebiţi, pentru peisajele magnifice? Nu! Pentru bani!
Pentru că era mai profitabil pentru ei să folosească munca ieftină a românilor decât cea scumpă a germanilor, de aia. De ce pleacă acum? Pentru că va fi mai profitabil pentru ei să folosească munca foarte ieftină a chinezilor decât cea ieftină a românilor. În timp ce europenii se dau în vânt după smartphone-uri scumpe, telefoanele ieftine şi simple făcute la Jucu nu mai au căutare în Europa.
De ce să le fabrici aici, să-ţi rupi camioanele pe autostrăzi imaginare, să negociezi cu sindicalişti şi să transporţi marfa până în Asia când mai bine te muţi cu totul acolo? Unde mai pui că mâna de lucru e aproape gratuită şi, ca firmă, îţi poţi permite o mulţime de lucruri?
Cât timp nu comentezi despre regimul comunist, nu încerci să te implici în politică şi nu faci prea mult scandal dacă alături se deschide o fabrică ce-ţi copiază produsele pe bandă rulantă, poţi să faci cam ce vrei în China. Să produci cât mai ieftin şi să vinzi cât mai scump, acesta este secretul simplu al afacerilor de succes. Sau cum credeaţi că, deşi e criză, atâtea firme din lume au reuşit anul trecut să realizeze venituri de miliarde de dolari?
În fine, trăim vremurile capitalismului. Iar în România acest capitalism se manifestă doar prin ceea ce are mai urât, adică cu „mulţi care înghit în sec şi câţiva îmbuibaţi care râgîie“.
Nina Curiţa