Majoritatea românilor muncesc din greu pentru salarii de până în 10 milioane de lei vechi. Politicienii se plâng mai rău ca oamenii de rând că şi ei trudesc. Însă aleşii uită mereu că munca lor este răsplătită tot din efortul mulţimii, adică din banii de la buget. Şi totuşi se plâng. Toţi, indiferent de apartenenţă politică. Unii dintre ei chiar fură la semnarea prezenţei în Parlament.
Ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu, nu este cu mult diferit faţă de colegii săi din politică. Marea sa calitate este că recunoaşte, mai în glumă, mai în serios, că semnatul documentelor îi consumă „enorm de multă energie“.
În plus, liberalul spune că funcţia de ministru îl împiedică să mai compună sau să mai scrie o carte de specialitate. Mai mult, demnitarul recunoaşte că activitatea sa îi provoacă şi „o nemulţumire estetică şi existenţială în egală măsură“.
Totuşi, Iorgulescu admite că funcţia de ministru îi compensează, însă, pierderile de ordin estetic şi existenţial. „Ai posibilitatea ca persoana ta, individualitatea ta, să se manifeste şi să poţi face anumite proiecte de anvergură, vitale şi care au anvelopa interesului colectiv realizată. Ai capacitatea ca voinţa ta să fie manifestată“, filosofează liberalul.
Se plânge şi de birou
Compozitorul Adrian Iorgulescu nu poate să asculte muzică în biroul său de ministru, întrucât „atmosfera din cabinet nu-i oferă auspiciile unei audiţii de calitate”. „Eu ascult muzică profesionist“, subliniază, exigent, ministrul, iar în biroul său oficial susţine că nu se poate concentra aşa cum şi-ar dori.
Totuşi, are grijă ca oricine intră în biroul lui să poată găsi ceva care să-i placă. „Am adus un tablou cu Enescu, un bust al lui Enescu, pentru că aici vin foarte multe persoane şi fiecare trebuie să se simtă confortabil. Am cărţi, albume, bambuşi; simt nevoia aici de puţină verdeaţă“, cam aşa îşi descrie chiar ministrul „biroul deloc confortabil”.
Sursa: Atac