Lunar contribuabilii plătesc, din salariul brut, procente considerabile ce reprezintă contribuţia fiecăruia la asigurările de şomaj, sănătate şi pensie. Şi, pentru mulţi dintre angajaţi această contribuţie nu se vede niciodată. Fie nu sunt bolnavi, fie nu intră în şomaj.
Ce se întâmplă însă în cazul celor care au nevoie de aceste servicii pentru care plătesc ani buni sau poate chiar o viaţă întreagă? O mare dezamăgire… Să luăm spre exemplu asigurările de şomaj. Contribuţia lunară e de 0,5% din venitul brut şi până nu demult a fost de 1%. De-a lungul lunilor şi anilor se acumulează o valoare considerabilă, mai ales în cazul salariilor mai mari decât minimul pe economie.
Însă, la intrarea în şomaj, apare o surpriză… neplăcută. Contribuabilul, indiferent de salariul pe care îl are primeşte o indemnizaţie de 75% din salariul minim pe economie la care se adaugă diferenţiat unele cote procentuale. Iar aceste cote reprezintă 3% din salariul mediu pe ultimul an pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 3 ani, 5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani, 7% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 10 ani şi 10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani.
Nu în ultimul rând să nu uităm de faptul că pentru absolvenţii diverselor forme de învăţământ indemnizaţia de şomaj reprezintă 50% din salariul minim pe economie. În luna octombrie, la nivelul judeţului Caraş-Severin, din cei 2.832 şomeri idemnizaţi, 2.251 primeau o indemnizaţie de 75% şi 581 indemnizaţie de 50%.
Doina Rolea