Social-democraţii, aliaţi ai actualilor
conservatori (urmaşi cu numele ai partidului lui
Marghiloman şi Catargiu), s-au „aliat“
cu liberalii democraţi (sau democraţii
liberali…). O struţo-cămilă
asemănătoare, dar departe de valoarea celei
din 1866, şi fără un scop bine definit –
cu excepţia păstrării
„ciolanului“ cu orice preţ.
Nu cred că se putea ca, într-o perioadă
atât de dificilă, să avem lideri mai
jalnici de atât – în locul unei conduceri
de doctori (că şi aşa un anume doctor
din Bucureşti ar cam vrea să se mute de la
toamnă la Cotroceni), avem una de bocitoare
şi gropari.
Preşedintele Băsescu stă şi
plânge acum de mila României muribunde,
arătându-i cu degetul pe cei ce depun toate
eforturile ca să o îngroape definitiv.
Parţial, are dreptate – în timp ce ţara
arde, comisiile o piaptănă pe Elena Udrea
(iar unii ar vrea să facă asta cu peria de
sârmă).
Însă, nu doar la binele ţării se
gândeşte preşedintele când se
leagă de ridicolul importanţei acordate
ministrului Turismului. Ştie prea bine că
atât Udrea cât şi Ridzi sunt doar
lovituri a căror ţintă finală e
chiar dânsul. Şi atunci, oare Băsescu
plânge de mila României, sau doar de mila
sa?
Mai ridicol de atât e chiar degetul
îndreptat împotriva Coaliţiei;
aceeaşi Coaliţie pe care o susţinea la
sfârşitul anului trecut. Chiar nu se
aştepta la ceea ce se întâmplă
acum? Sau credea că, într-un moment critic,
partidele vor uita de politică şi se vor
dedica salvării României? Mă
îndoiesc să fie atât de naiv…
În concluzie, dacă România este
muribundă, o bună parte din „merit
îi aparţine; alături de o coaliţie
pe măsură, muribundă şi
fără viitor, ne-a săpat o groapă de
toată frumuseţea. Cât despre lacrimile
privind soarta României, ele au cam aceeaşi
valoare cu cele depuse acum câţiva ani pe
umărul lui Stolojan.
Şi încă ceva: România a fost
adusă în această stare de toţi cei
care ne-au condus 20 de ani. Şi e muribundă
şi datorită românilor, pentru că
noi aşa am ştiut să alegem.
Nina Curiţa
[email protected]