Antenele de telefonie mobilă se înmulţesc, cu toate discuţiile privind efectele nocive pe care le-ar avea asupra sănătăţii. Exemplul cel mai recent îl constituie decizia legislativului local de a aproba Planul Urbanistic de Detaliu pentru investiţia „Staţie de bază telefonie mobilă“, pe str. Nicolae Titulescu, nr. 37.
Beneficiar al acestei investiţii este una dintre firmele cunoscute din sfera telefoniei mobile. Avizul Consiliului Local a avut la bază şi un referat tehnic întocmit de Institutul de Sănătate Publică Bucureşti, din care reiese că densitatea de putere a câmpurilor electromagnetice de radiofrecvenţă emise de antenele ce se vor amplasa pe str. Nicoale Titulescu se va încadra în limitele maxime admisibile.
Printr-o serie de hotărâri succesive, adoptate în anii trecuţi, legislativul caransebeşean a stabilit că antenele nu pot fi amplasate în zonele cu densitate mare de construcţii sau la mai puţin de 150 de metri faţă de cămine, grădiniţe, şcoli sau spitale.
Faţă de aceste reglementări, noile antene sunt în regulă. Însă trebuie precizat că distanţa până la prima locuinţă, care nu face parte, ce-i drept, dintr-o aglomerare de construcţii, este de 50 de metri. Apare, în mod logic, întrebarea: ceea ce este nociv pentru cetăţenii dintr-o aglomerare, cum de nu are efecte pentru cei dintr-o locuinţă izolată? Criteriul cantitativ, adică numărul celor afectaţi, este singurul de luat în considerare, sau aceste instalaţii ar trebui interzise chiar dacă afectează o singură persoană?
De altfel, nelămuririle nu se opresc aici, pentru că reglementările impuse de administraţia locală se aplică, din câte se pare, doar în cazul solicitărilor înaintate după aprobarea hotărârilor. Pentru că antenele din curtea Şcolii cu clasele I-VIII Nr. 8, de la Spitalul Municipal sau de la Biserica „Sf. Ioan“ sunt în continuare pe poziţii, deşi încalcă flagrant orice reglementări în domeniu.
Iulius Pîrvu