Salvarea echipei reşiţene de la retrogradare s-a conturat cu mari emoţii, pentru cei din tribune. Mai ales că nici nu începuse bine partida că băimărenii aveau să deschidă scorul.
Au urmat un şir de ratări la poarta oaspeţilor, tocmai atunci când era nevoie de goluri. Într-un sfârşit, s-a intrat la pauză cu 1-1. Dar, ca un făcut, în asemenea situaţie de criză, băimărenii au preluat, din nou, conducerea?!
Altfel spus, unii cu ocaziile, alţii cu golurile. În cele din urmă, conform aşteptărilor, a fost 3-2, încă din minutul 63. A fost un fel de trecere de la agonie la extazul din finalul partidei.
O experienţă dureroasă, din care ar trebui ca oficialii clubului să tragă concluziile ce se impun. Fiindcă FCM Reşiţa a fost foarte aproape de a mai pierde o investiţie majoră, chiar dacă este din domeniul sportiv. Sau poate tocmai de aceea era necesară salvarea echipei, care înseamnă şi salvarea fotbalului judeţean.
De-acum, cei îndreptăţiţi să ia decizii au obligaţia să o facă după o judecare temeinică, după o analiză pertinentă, profesionistă.
Marius Moraru