CARAȘ-SEVERIN – Lansarea, la Reșița, a unui nou volum al revistei de artă, cultură și civilizație, a încununat seria manifestărilor dedicate promovării cititului!
Instituirea datei de 15 februarie ca Zi națională a lecturii statuează, prin Legea 21/2022, că, în săptămâna care o include, „se pot organiza activități culturale, sociale și educaționale prin care se evidențiază importanța lecturii, în special în formarea copiilor și tinerilor“.
Pentru Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici“ a reprezentat un nou prilej de a-și urmări misiunea, găzduind în această perioadă întâlniri cu cititorii, cu accent deosebit pe cei de vârstă școlară. Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ a organizat, la rândul ei, împreună cu Forumul Democratic al Germanilor CS și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița, o serie de „Dialoguri culturale“ în cadrul cărora au fost prezenți scriitorii Mihai Vlădia (Eftimie Murgu), Vasile Barbu (Uzdin, Serbia), Dorina Măgărin (Timișoara), Daniel Luca (Giroc) sau Nicolae Toma (Lugoj) și/sau au fost evocate personalități literare ale trecutului și opera remanentă a acestora, începând cu scriitorul și traducătorul Petre Stoica.
Ultima zi a manifestărilor, cea de luni, le-a fost dedicată lui Rolf Bossert și Octavian Doclin, două voci poetice distincte care au în comun data de 17 februarie: pentru primul ca dată a decesului (1986), iar pentru celălalt ca zi de naștere (1950). Într-un astfel de context aniversar-comemorativ, ținând cont că Octavian Doclin ne-a părăsit în 11 februarie 2020, a fost lansat și noul volum Reflex (nr. 7-12, iulie-decembrie 2025), revistă al cărei redactor-șef fondator a fost în 2020.
Referindu-se la cei XXVI de ani ai apariției Reflex, majoritatea lor „datorită“ unui sprijin financiar instituțional, iar cei recenți „în pofida“ retragerii acestui sprijin, actualul redactor (finanțator) Ada D. Cruceanu și-a reafirmat hotărârea de a duce revista mai departe „atât cât ne ține Cel de sus în picioare“, „ca pe o datorie“ care „nu este deloc un sacrificiu“. De altfel, a continuat ea, „nici nu-și mai dorește Revista să intre sub un antet sau altul, pentru că la un moment dat există, chiar și la o vârstă târzie, dorința de a fi liber. De «a fi liber» în sensul în care poți, cu ajutorul colegilor și, evident, numai datorită colaboratorilor, să strângi pentru eternitatea celor care vor mai citi vreodată pe hârtie, dacă vor mai fi, un Reflex. O oglindă a ceea ce se întâmplă – cel puțin în Banat, dacă nu și mai departe – revista încercând să aibă colaboratori și în afara și a zonei și a țării“.
În reluarea unei mai vechi idei, care s-ar dori continuată, acest Reflex a fost însoțit de un supliment, de această dată dedicat scriitorului Mircea Cavadia, cu un text inedit, datat 1998 și intitulat „Jurnal de Voineasa“.
JCS-Walter Fleck
