REŞIŢA – Între datele vieţii sale (27 aprilie 1949 – 2 august 2022) se înscrie o bogată activitate culturală, sporind zestrea de frumos a literaturii şi presei din Caraş-Severin!
Pasiunea pentru literatură s-a manifestat încă din anii liceului orăviţean. După ce ajunge la Reşiţa, ca muncitor la Combinatul Siderurgic, din 1970 se afirmă în viaţa literară prin cenaclul „Semenicul“, publicând mai multe cărţi de versuri. După 1990, a devenit un cunoscut jurnalist, ca redactor la ziarele „Timpul“ (1994-2004) şi „Sud-Vestul“ (până în 2008), ocupându-se mai ales de viaţa satelor. A fost membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România.
Din 1979 (anul debutului) până în acest ultim an al vieţii a publicat mai multe cărţi de poezie: Ofrandă vocalei (Şase poeţi tineri), Timişoara, 1979; Anotimp natal, Timişoara 1981; Albastru de ochii tăi, versuri, 1987; ediţia a II-a, 2007; Scrisoare de acasă – versuri regăsite, Reşiţa, 2010; Poeme sărite de pe fix, Reşiţa, 2020.
Activitatea publicistică este valorificată în mai multe volume dedicate unor domenii sau personalităţi din Banatul de munte: Clarinetul de aur al Banatului: George Motoia Craiu, Reşiţa, 2010; O lecţie de memorie activã, convorbiri cu Ionel Crăiniceanu, Oraviţa, 2011; Ţãrani, scriitori şi scriitori ţãrani, repere ale satului cărăşean, Reşiţa, 2011; Muzee din Caraş-Severin, Reşiţa, 2011; Scrisori de la Ciclova Română, Nicolae Irimia în dialog cu Angelica Herac), Reşiţa, 2015; Despre Almăj, almăjeni şi faptele lor, Reşiţa, 2016.
Proiectul său de suflet s-a dedicat total ţăranilor şi satelor cărăşene. Din sutele de editoriale şi reportaje exprimând „Cuvântul satelor“ s-au tipărit două volume cu titlul incitant Poveşti de adormit ţăranii, Reşiţa, Editura Tim, 2021, vol. 1 şi 2022, vol. 2.
Poezia sa sensibilă şi jurnalistica sa clară şi responsabilă i-au adus aprecierile cititorilor şi ale multor personalităţi culturale, de la Mircea Martin și Petre Stoica la Cornel Ungureanu, după cum i-au adus numeroase şi meritate premii.
Acum, când ne despărţim, „Stăm nevinovaţi în jurul unei pâini înflăcărate/ Parcă am sta pe malul unei lacrime, într-un cuvânt“… Acum, când el nu mai este, parcă „Aerul devine tot mai greu/ Abia cã mai putem înainta.“ De acum „Peste cuvinte se tânguie/ Praful de stele.“
JCS-Gheorghe Jurma
