Caraş-Severin, Romania

REȘIȚA – Deși stabilit la München, nu uită nici cei 14 ani în care a trăit și muncit în Cetatea de Foc și nici Orșova natală. De aceea, de câte ori vine acasă, Mihai Românu își împarte timpul între cele două orașe de care a rămas legat!

Inginer zootehnist și asistent medical, a moștenit sensibilitatea pentru domeniul feroviar pentru că provine dintr-o familie de ceferiști din tată-n fiu și a crescut în apropierea gării din Orșova. Iar sentimentul de „acasă” i-l dau numai Orșova veche, Cazanele vechi, Băile Herculane vechi, insula Ada Kaleh sau furnalele Reșiței. Timp de două ore, s-a simțit „acasă” în redacția noastră, aflată nu departe de vechile furnale.

„Oriunde am trăi, trebuie să facem cinste țării și poporului nostru”, crede Mihai Românu. Absolvea liceul în 1964, studiind științele exacte la profil real și dorindu-și să urmeze biologia pentru a lucra în cercetare, dorință insuflată de profesorul Puiu Petcu. Așa că, între anii 1966-1968, urma școala postliceală sanitară din Arad, după absolvirea căreia revenea la Orșova ca asistent medical la spitalul din oraș. După care, în 1969, începea Facultatea de Zootehnie din Timișoara, pe care o considera potrivită pentru mai vechea sa dorință. Chiar așa avea să fie pentru tânărul student, membru în cercul științific care făcea cercetări extinse la nivel mondial aflate atunci la început, însă bază a unor proceduri medicale de acum. A absolvit în 1974, activând ca inginer zootehnist în București și județele Arad și Timiș pentru ca, în ‘78, drumul vieții să-l aducă la Reșița. Aici, după cinci ani ca inginer zootehnist, își relua activitatea de asistent medical.

„Deși am urmat zootehnia, am studiat biologia, biochimia sau fiziopatologia, discipline care se învață și la medicina umană. Acestea, alături de experiența de la Orșova, mi-au înlesnit revenirea ca asistent medical și înțelegerea bolilor și a pacienților”, rememorează Românu. Se ocupa de peste 5.000 de pacienți a căror sănătate o monitoriza atent prin controale periodice la locul de muncă. Șase ani la rând, pe timpul verii, avea să fie detașat la Neptun, unde nu mică i-a fost surpriza să revadă turiști străini, unii chiar din Germania Federală, care, reveniți pe litoralul românesc, îl căutau pe asistentul medical trimis de la Reșița. I-au fost pacienți inclusiv marii actori Dem Rădulescu și Radu Beligan. „Lui Dem Rădulescu i-am spus că era al nostru, al tuturor, și că, dacă vroia să rămână așa, trebuia să aibă grijă și de el. A fost foarte emoționat auzind asta”, își amintește asistentul medical pentru care pacientul a fost întotdeauna un om pe care e important să știi cum să-l capacitezi.

Revoluția l-a găsit pe baricade arzându-și carnetul de membru de partid în fața miilor de oameni adunați în centrul Reșiței, când Ceaușescu încă nu fugise cu elicopterul. A sperat mult în acele zile însă, chiar din ianuarie ‘90, simțea că România nu era pe drumul corect. „Pentru ce-au murit acei oameni?”, a ajuns să se întrebe, mai ales că pe plăcuța de la intrarea în Primăria Reșița sunt și numele unora dintre prietenii săi.

În ‘92, lua drumul Germaniei, unde i-a fost foarte greu ca tot românu’ care nu știa o boabă nemțește. Abia după ce-a buchisit limba un an a putut să-și reia activitatea în sistemul medical de acolo. Până în 2011, când s-a pensionat.

În 2018, la Turnu Severin vernisa o expoziție fotografică dedicată insulei Ada Kaleh pentru ca, anul acesta, Muzeul Banatului Montan să găzduiască o expoziție dedicată locomotivelor Reșiței cu fotografii din colecția sa. În Germania a călătorit mult cu trenuri trase de locomotive, cu aburi vizitând și multe expoziții și muzee de profil. Are mult material cu tematică feroviară, Reșiței fiindu-i dedicată o mică parte din care a rezultat expoziția de la muzeu. „Revin în țară cu speranța de mai bine pentru că aici îmi sunt rădăcinile. Mă bucur mult să vadă cum, în ultimii ani, europenii încep să vadă cu alți ochi adevărata România”, încheie Românu.

JCS-Ionel Ivașcu