BĂILE HERCULANE – Un lucru e sigur. Taxa de staţiune se aplică. Dar cu fondurile strânse se pot face atât de multe lucruri în Herculane, nu numai acţiuni de promovare. Promovăm ce? Drumurile proaste sau gunoaiele?
Încă de la începutul lui 2019, în staţiunea Băile Herculane a fost percepută o taxă de staţiune balneoclimaterică, decizie aprobată de Consiliul Local, la iniţiativa primarului Cristian Miclău. Contravaloarea acestei taxe reprezintă 1 la sută din prima zi de cazare a turistului, dar nu mai puţin de 1 leu pentru fiecare persoană. Banii astfel colectaţi la bugetul local sunt folosiţi exclusiv pentru acţiuni de promovare a staţiunii. Ca să fie promovată, păi hai să vedem cum arată şi staţiunea, acum, iarna, în timpul sărbătorilor, când hotelurile de 4 stele au pachete de turism.
Deşi, iarna nu-i ca vara la Herculane, ceva turişti tot sunt ici-colo, în hotelurile care au pachete turistice de sărbători. Fie că eşti turist de o zi, sau de mai multe, n-ai cum să nu vezi lucruri la tot pasul care parcă nu-ţi încântă ochiul. Drumul spre izvorul de apă plată care este des străbătut, mai ales de cei care vin de prin împrejurimi pentru a-şi face aprovizionarea cu o apă bună şi curată, parcă e tot la fel ca astă-vară. Încă nu a fost finalizată reabilitarea, mai ales dinspre râul Cerna, chiar se pot vedea şi acum semnele care atenţionează şoferii că drumul mai este în lucru. Carosabilul se îngustează puţin, îngreunând traficul pe cele două benzi.
În mijlocul staţiunii mai găsim ceva. Lângă staţia de autobuz, pe gardul unei clădiri neîngrijite. De curiozitate, omul se uită. Şi ce vede? Într-o curte, câteva tarabe care stau să pice anunţă că acolo este o piaţă şi evident se desfăşoară comerţ cu legume, fructe şi lactate. Parcă nu îţi vine să crezi! Plăcuţa-i nouă, taraba-i veche!
Ne continuăm drumul spre locul „la blocuri“. Atmosfera se mai animă. Aglomeraţie de o parte şi alta a drumului datorită maşinilor parcate şi multe taxiuri… roşii. Da! În Herculane, toate taxiurile sunt roşii.
Suntem sinceri. Avem o problemă cu curăţenia. Şi căutăm coşuri de gunoi. Cam puţine sau deloc. Asta e.
Ne întorceam în staţiune şi luăm la pas drumul spre celei trei mari hoteluri: Minerva, Afrodita şi Diana. Aud în spatele meu un turist: „Domnule, aici sunt mai mulţi câini decât oameni!“. Într-adevăr, la tot pasul sunt câini cu moştenitori cu tot. Foarte frumoşi căţeii. Un copil chiar se roagă de părinţi să ia acasă un căţel grăsuţ. Are de unde că sunt trei fraţi la mama.
Ne continuăm drumul, sau am vrea să ni-l continuăm. Gunoaie aruncate peste tot. Mai ales înspre hotelul Domogled. Plimbarea merge mai departe în aerul curat al staţiunii. Trotuarul care duce spre celelalte mari hoteluri este deplorabil. Atenţie, doamnelor, că vă rupeţi tocurile! La propriu!
Se întunecă în staţiune. Să nu întârziaţi prea mult prin staţiune pentru că nu sunt corpuri de iluminat. Ici-colo câte un bec. Bine că se întunecă, să nu mai vedem şi parcul din faţa hotelului Dacia care este în regim de şantier. Utilajele sunt. Dar muncitorii nu. În ritmul ăsta se va termina sigur…
Gata cu periplul prin staţiune. Ne-a ajuns. Luăm apa plată binefăcătoare şi plecăm. Dar ne vom întoarce… curând!
JCS-N.M.
