Din câte am înţeles, patronul i-a pus în vedere lui Hagi, încă înainte de-al angaja ca antrenor, că pretinde să aibe un cuvânt de spus în alcătuirea echipei. Gică Hagi a acceptat. Mai mult, a recunoscut, după partida cu Zaglebie Lubin, că l-a introdus în joc pe atacantul Zaharia (care avea să înscrie golul victoriei) la cererea lui Becali.
Cum Gică Hagi preferă să tacă, de câteva zile, şi se lasă copleşit de jigniri, informaţiile despre relaţia Becali-Hagi ne vin doar dinspre patron. Gigi Becali susţine că înaintea partidei cu CFR Cluj a discutat cu Hagi, până târziu în noapte, iar „Regele” i-a promis că va face pe placul patronului său şi-l va trimite pe Rădoi la marcaj. Nu s-a întâmplat aşa. În consecinţă, patronul are toate motivele să fie supărat pe angajat, ba chiar să se simtă jignit.
Ştiu, Gigi Becali este cum este. Crede că le ştie pe toate, că banii mulţi i-au adus şi multă minte. Asemenea lui, sunt mulţi patroni printre noi. Să nu omitem însă un fapt ce cântăreşte greu în relaţia patron-angajat: cel care îşi pune banii în joc, cel care plăteşte este patronul. Şi tot el este acela care dispune.
Oricum am privi acest conflict, nu Becali, ci Hagi mi se pare vinovat pentru tot ce i se întâmplă acum. Pentru felul în care este umilit. Gică Hagi ştia din start cu cine va avea de-a face. Becali nu i-a fost un necunoscut. Cu toate acestea, Hagi a acceptat imixiunea patronului, a fost înţelegerea părţilor, cuvântul dat. Putea să refuze, să nu accepte ca patronul să se amestece în treburile lui. N-a făcut-o. O fi crezut că-l păcăleşte, că poate zice ca patronul şi va face cum îl taie capul? E posibil. Cum posibil este ca, în disperarea sa de-a ajunge la Steaua şi de-a dovedi, în sfârşit, că poate fi şi un mare antrenor, să fi acceptat orice condiţii impuse de patron, pentru a se vedea cu sacii în căruţă.
Însăşi tăcerea sa este de neînţeles. Ea ne sugerează slăbiciuni pe care fotbalistul Hagi, de ieri, nu le lăsa să se întrevadă. Îl ştiam orgolios, om cu o personalitate puternică. Acum, dimpotrivă, parcă avem în faţă un om timorat, derutat, dispus să renunţe la onoare. Hagi poartă în spate povara grea a marelui jucător şi trăieşte cu disperarea că nu va fi niciodată un antrenor mare. Ca să nu mai punem la socoteală că încă un eşec, încă un divorţ prematur l-ar putea scoate multă vreme, dacă nu definitiv, din arena antrenoratului.
Tristan Mihuţa