Prima dată i-a cooptat în guvern pe clujenii Ioan Rus, Vasile Dâncu şi Vasile Puşcaş, pe bănăţenii Ilie Sârbu, Hildegard Puwak şi Ovidiu Brânzan, după care i-a strecurat cu prima ocazie şi în conducerea partidului, ca vicepreşedinţi. De fapt, Adrian Năstase dorea să domine formaţiunea politică a social-democraţilor români şi să o scoată de sub pălăria proletară a lui Ion Iliescu. Schema a funcţionat doar o vreme, până când s-au trezit moldovenii lui Octav Cozmâncă, Solcanu şi Hrebenciuc, care au reacţionat cât se poate de dur şi l-au debarcat pe Adrian Năstase din toate funcţiile de partid şi de stat. În schimb, dacă din grupul bănăţenilor s-a ales praful, grupul de la Cluj a rămas intact şi părea că a trecut cu arme şi bagaje în tabăra lui Mircea Geoană.
Conştienţi de faptul că PSD-ul este împărţit, ca grupări de interese, pe vechile provincii istorice şi este puternic polarizat în zona Moldovei, liderii de la Cluj au încercat să se impună peste organizaţiile de partid din Transilvania şi Banat, astfel încât să se aşeze la masa negocierilor cu „miticii” de la Bucureşti cu toate cărţile în mână. Evident, bucureştenii au reacţionat şi l-au scos la înaintare pe Marian Vanghelie, cel cu care n-ai cum să te baţi în public, deoarece are mintea odihnită (cum spunea Iuliu Maniu). Deocamdată, marea bătălie pesedistă este în toi. Vasile Dâncu a demisionat din calitatea de vicepreşedinte, dar acest lucru nu trebuie privit ca un succes al lui Mircea Geoană.
Dimpotrivă, atunci când se vor limpezi apele şi când toată pesedimea se va strânge la un congres extraordinar, toate neâmplinirile, toate eşecurile şi scăderile din sondaje vor fi aruncate în spinarea preşedintelui PSD. Unii ca Rus, Dâncu sau Puşcaş, chiar dacă nu sunt iuţi de vorbă – după cum sunt bucureştenii – sunt, totuşi, iuţi de minte. Asta uită cei care îl aruncă la bătaie pe şugubăţul Vanghelie.
D.S.