Pentru generaţia actuală de reprezentanţi ai comunităţii, sau, mai corect zis, pentru unii dintre aceştia, tradiţia locurilor, fie ea şi sportivă, contează mai puţin. În cazul altora, mai nimic.
Ce mai contează că Metalul Reşiţa câştiga, în 1954, Cupa României, învingând galonata Dinamo Bucureşti, tocmai în Capitală, trofeu care încă mai poate fi savurat la stadion?
Că în ultimii 35 de ani, Valea Domanului a fost în trei rânduri, în anumite intervale de timp, pe harta primului eşalon fotbalistic al ţării.
Că au trecut 81 de ani de la înfiinţarea clubului simbol al Reşiţei şi al judeţului. Că Fotbal Club Şcolar Reşiţa, fostul Centrul de Copii şi Juniori, a fost salvat de fostul primar Mircea Popa, iar roadele încep să se arate.
Roade de care se vor bucura alţii. Din păcate pentru Reşiţa, din fericire pentru tinerii fotbalişti, nevoiţi să-şi caute consacrarea în altă parte. Acolo unde fenomenul sportiv este perceput ca parte componentă a unei comunităţi civilizate. Nu mai contează, se pare.
Scriu aceste rânduri, fără intenţia de a susţine anumite interese şi orgolii. Ziarul Timpul a fost şi a rămas mai mult decât rezervat, vizavi de ceea ce planează asupra activităţii organizatorice şi mai ales administrative, din Valea Domanului.
Altele sunt instituţiile care au menirea să facă lumină în acest sens. Pledoaria noastră este pur sportivă.
Şi, avem datoria să atragem atenţia că Reşiţa riscă să dispară din Liga a II-a de fotbal, chiar din fotbalul românesc. De ce? Simplu şi dureros. Dacă memoriile foştilor jucători vor fi luate în considerare, F.C.M. Reşiţa nu va putea opera nici o legitimare, nici un transfer. Mai mult, nici nu va putea fi înscrisă în competiţie, până când nu-şi va rezolva litigiile cu respectivii fotbalişti. Iar noul sezon competiţional debutează peste doar o lună de zile…
Marius Moraru