Viaţa este darul divin al oamenilor, iar copiii, încununarea iubirii pentru părinţi. Zâmbetul copilului preţuieşte mai mult decât orice pe lume, iar ca părinte nu îţi poţi dori altceva decât ca zâmbetul copilului tău să fie veşnic.
Acest lucru şi-l doreşte şi mama lui Cristi, un tânăr pe care patul îl ţine „prizonier“, de mai bine de nouă ani de zile. Tristeţea e mare, mai ales pentru că el a fost şi este: „un băiat bun, cu suflet mare. Un tânăr respectuos, cu foarte mult bun simţ“, spune d-na Elisabeta, mama lui Cristi.
Nenorocirea s-a avântat asupra lor acum nouă ani, când în urma unui accident rutier băiatul care pe atunci avea doar 21 de ani, a rămas imobilizat. Chiar dacă a stat mai bine de şase săptămâni în comă de gradul 4, iar doctorii nu-i mai dădeau nici o speranţă, mama sa a crezut în el, iar acum Cristi trăieşte.
„Băiatul meu este totul pentru mine. Avem noroc că ne ajută fiul meu cel mare şi prietenii cu bani sau scutece de unică folosinţă, altfel ne-ar fi foarte greu. Ştiu că fiul meu se poate face bine, are nevoie doar de masaj profesional, dar nimeni nu mă crede. Am tot sunat la Cluj, dar nimeni nu-mi ascultă durerea care îmi sfâşie sufletul“, spune d-na Elisabeta.
Cristi este mereu conştient, dar nu poate vorbi. Cu toate astea, ochii săi sunt atât de profunzi, încât poţi citi în ei tot ceea ce sufletul băiatului ascunde.
Anca Preda