REȘIȚA – Iată sfatul pe care l-a primit la începutul carierei sale şi pe care, prin intermediul nostru, îl transmite şi celor care vor să urmeze calea unei arte care aduce zâmbete. Nu este însă uşor, deoarece zâmbetul apare doar în faţa lucrării finalizate, aflată pe simeze.
JCS: Ce impresii v-a lăsat a doua ediţie a Festivalului „Mircea Cavadia”?
Ş.P.: Era normal să se iniţieze şi secţiunea de literatură pentru că Mircea Cavadia a fost un mare scriitor român. Aşa festivalul creşte şi s-ar putea ca anul viitor să fie mai multe secţiuni. Asta ne bucură fiindcă sunt multe festivaluri în ţară care-şi pierd din strălucire, dar iată că Reşiţa creşte.
JCS: Cum a fost revederea cu elevii de la Liceul de Artă?
Ş.P.: Mă bucură revederea cu ei. Acest gest, pe care l-am făcut aici, îl fac pe spesele mele. În toate capitalele de judeţ fac asta. Mă bucur să întâlnesc elevi ai liceelor care dau talente. Unii dintre ei sunt extraordinar de talentaţi, iar asta e o mare bucurie.
JCS: Ce-i trebuie unui tânăr pentru a vă călca pe urme?
Ş.P.: Ei trebuie să calce pe urmele lor, sunt destul de talentaţi ca să-şi facă o carieră. Mintea trebuie să le fie limpede. De asemenea, pentru a face o carieră, trebuie o mare cheltuială materială, iar aici depinde de ei să-şi găsească drumul şi spaţiul.
JCS: Acum mai bine de 20 de ani, aţi fost desemnat cel mai rapid caricaturist al lumii. Ce înseamnă asta pentru dv.?
Ş.P.: A însemnat expoziţii peste tot, îţi face faimă, te întâlneşti cu şefi de state. E important. Am expus la Parlamentul Europei, am fost caricaturist oficial la toate olimpiadele, la festivaluri de filme, întruniri importante, summit-uri. Recent m-am întors de la regele Spaniei, pe 9 mai am fost distins la Vilnius cu distincţia „Personalităţi luminate ale Europei”, luna viitoare merg să semnez cu Vitali Mutko, ministrul sportului din Federaţia Rusă, contractul ca şi caricaturist oficial al Mondialului de fotbal din 2018.
JCS: Ce vă spun liderii lumii când se văd desenaţi de dv.?
Ş.P.: Toţi au o mască pe faţă, nu toţi sunt sinceri şi corecţi. Dacă-i citeşti desenându-i, îţi dai seama că sunt aşa cum îi vede şi cum îi simte lumea văzându-i la televizor. Am fost cam singurul caricaturist din lume care i-a desenat vazându-i în faţă.
JCS: Care v-au fost modelele în carieră?
Ş.P.: Au fost mai mulţi. În primul rând, Jean Effel deşi el făcea linie, Toto în Franţa, sau Cabut, care a fost împuşcat când cu evenimentele de la Charlie Hebdo. Chiar am fost numit Cabut al Europei. Apoi Plantu de la Le Monde, care a şi prezentat la ultima mea expoziţie de la Palatul Beag din Paris, Jerry Robinson, cel care i-a creat pe Superman şi Batman, care a murit şi el.
JCS: Deşi sunteţi unul dintre artiştii mari ai lumii, aţi rămas în România. Ce v-a determinat să rămâneţi?
Ş.P.: Locul românului este în România.
JCS: Despre marii artişti, se spune că sunt oameni trişti. Dar dv. faceţi o artă care aduce zâmbete. Ce fel de om sunteţi?
Ş.P.: Dacă aşa e întrebarea, logic e că sunt un om trist care face o artă veselă.
JCS: Care a fost cel mai important sfat pe care l-aţi primit în carieră? De la cine l-aţi primit?
Ş.P.: Am avut un manager extraordinar, un evreu francez care a cheltuit foarte mulţi bani cu mine. Cel mai important lucru care mi l-a spus a fost că umorul este un lucru serios.
JCS: Câteva cuvinte de final pentru cei care iubesc caricatura, arta în general şi pe Ştefan Popa.
Ş.P.: Să se apropie cu drag de această artă pentru că este o artă adevărată. În momentul când, ca artist, ştii să suprapui masca omului cu interiorul şi cu sufletul, poţi să descoperi multe, descoperi totul despre om. E chintesenţa artelor.