CARAŞ-SEVERIN – Artefacte preistorice şi posibile dovezi ale unor comori au fost descoperite în judeţ de către profesorul Florin Roiban.
Am încercat, pe parcursul multor ani de căutări şi descoperiri în Munţii Carpaţi şi Pădurile Carpatine, să identific cei mai valoroşi megaliţi (sfincşi) şi să-i imortalizez în fotografii realizate la faţa locului. Aşadar, majoritatea megaliţilor descoperiţi de mine au valoare imagistică, fiecare degajă un anumit tip de energie din cauza structurii şi compoziţiei mineralogice, a poziţionării unora – neîntâmplătoare, şi le-am găsit un anumit tip de aplicabilitate, în funcţie de constelaţii şi de Cosmos. Unii au caracteristici faciale izbitor de asemănătoare cu cele din sculpturile clasice, antice. Oare aceste trăsături să fie doar datorită eroziunii vântului, ploilor, îngheţului, dezgheţului, sau e poate rodul unor intervenţii umane străvechi? Presupun că o parte din sfincşii descoperiţi ar putea fi realizările artistice ale unor strămoşi ancestrali. Istoria cunoscută şi acceptată astăzi de specialişti nu se prea potriveşte cu o civilizaţie avansată care ar fi trăit în regiunea carpatică, la nord, centru şi sud de Dunăre. Să fie oare pelasgii, traco-geto-dacii, strămoşii unei străvechi civilizaţii globale, care în urma unor cataclisme severe, precum Potopul descris în Biblie, Coran etc, au dispărut?
Aceşti supravieţuitori să fie oare creatorii de drept ai unor sfincşi-megaliţi? Avea dreptate Romulus Vulcănescu atunci când afirma că dacii se urcau pe culmile munţilor pentru a se ruga, pentru a fi mai aproape de cer, în care credeau că sălăşluiesc zeii lor, iar incintele sacre de pe aceste creste montane au fost locuri de contact cu divinitatea, sculpturi megalitice în care contribuţia omului se poate limita chiar şi numai la amenajarea unei anumite configuraţii a unei stânci. Concluzia mea este că în zona acestor megaliţi descoperiţi aici, în Banatul Montan, ar trebui să existe galerii, grote, peşteri, tunele artificiale care, surpriză!… ar putea să conţină comoara tribului Albocenses (ce nu s-a descoperit încă) şi nu numai, ci chiar un posibil tezaur iniţiatic ancestral.
Pe crestele montane bănăţene au fost construite, din cele mai vechi timpuri, locuri sacre pentru rugăciune, ritualuri religioase, adevărate locuri de pelerinaj ale pelasgilor, locuri de sfat, de adunare a numeroaselor triburi străvechi, printre care şi tribul dac Albocenses, din care descind bănăţenii. Părerea mea este că pe culmile Munţilor Bloju şi Ţarcu, dar şi în Poiana Ruscă, au fost săpate în stâncă numeroase monumente megalitice, reprezentări ale divinităţilor, reprezentări antropomorfe şi zoomorfe. Unii sfincşi nu se lasă uşor descoperiţi, sunt înconjuraţi de fagi şi molizi, prăpăstii, grohotiş, ba chiar parcă ar fi păziţi de vipere, lupi sau urşi. Am ţinut până anul acesta secrete aceste descoperiri megalitice, pentru a le proteja de căutătorii de comori. Am avut şansa de la Dumnezeu, ca, de mic copil, să descopăr, să văd dovezi aici, în Dacia Montană, din vremea omului preistoric, dar şi vestigii umane străvechi. Ceea ce le conferă sfincşilor mei, descoperiţi aici, în Caraş-Severin, unicitate, este structura, dar şi relieful, poziţionarea lor într-un cadru natural montan mirific, reprezentări antropomorfe şi zoomorfe.
Eu sunt primul om care a descoperit un sfinx-megalit (cel din Valea Bistrei-Boului/Bucova) ce are în interiorul său o grotă spectaculoasă, unde am descoperit artefacte preistorice. Toţi sfincşii-megaliţi descoperiţi aici, în Caraş-Severin, ar trebui protejaţi de către autorităţi şi incluşi pe lista celorlalte monumente ale naturii şi valorificaţi din punct de vedere turistic.
Prof. Florin Roiban