REȘIȚA – Poţi să ai totul, dar fără iubire nu ai de fapt nimic. Poţi să nu ai mai nimic în viaţa asta, dar atunci când ai iubire ai totul. Nu sunt filosofii de viaţă, ci realităţi.
Poţi ca în jurul tău să ai lux, să dormi în mătase, să păşeşti pe valurile opulenţei, când ai un gol acolo în suflet pe care bunurile materiale nu îl pot umple, nu ai cum să fii fericit. Poți fi cel mult mulţumit, însă şi acest sentiment păleşte când în tangoul vieţii rochiţa de mătase se şifonează, iar butonii de platină nu îi mai observă nimeni.
Când iubeşti, spui ce simţi, ce crezi, ce vrei cu adevărat. Devii real şi îți dai seama că îţi place să fii real într-o lume care se ascunde după măşti frumoase dar care nu înseamnă mare lucru. Atunci când iubeşti, faci ce simţi. Fără temeri, întrebări, gesturi calculate ce ştirbesc simţămintele. Când iubeşti cu adevărat, înţelegi că dragostea nu rămâne la fel ca în prima zi, dar dacă iubeşti fără să te minţi accepţi şi că iubirea este un timp ce nu există. Când iubeşti cu adevărat, ştii că un moment de regăsire face cât zeci de ani de căutare şi aşteptare. Atunci simți cu adevărat că paşii vieţii nu sunt greoi, drumurile nu sunt fără orizont, problemele au soluţii, greutăţile sunt fireşti, iar rezolvarea lor la fel.
Poate despre niciun alt subiect Omul nu a gândit și nu a scris mai mult decât despre iubire. Așa că nu voi avea aroganța de a încerca măcar să-i dau o explicație, pentru că este unul dintre acele lucruri pentru care cuvintele nu sunt suficiente, care nu poate fi explicat și înțeles, ci doar trăit și simțit.
Dragostea însă nu trebuie considerată un panaceu. Nu va rezolva toate problemele lumii și cu atât mai puțin pe ale tale, căci atunci când te aștepți ca celălalt să repare totul nu oferi, ci doar ceri. Iar a iubi cu adevărat înseamnă în primul rând a oferi. Tradiția (mai nouă la noi, mai veche la alții), spune că săptămâna aceasta este a iubirii. Fie și așa, deși nu cred că avem nevoie de o zi anume pentru a iubi, însă uneori avem nevoie să ni se amintească asta. Așa că încercați să le oferiți celor pe care îi iubiți un zâmbet, o mângâiere sau măcar un gând. Merită. Şi în iubire timpul și șansele sunt lucruri care odată trecute nu le putem întoarce în viața noastră. Ne mințim că putem spune oricând cuiva că îl iubim, deși la fel de bine știm că mâine poate fi târziu; greșim având impresia că la fel de ușor ne putem repara greșeala. Iubeşte şi lasă-te iubit! Pur şi simplu! Fie numai şi pentru a evita clipa în care să spui: aș fi vrut să, aș fi putut să, era bine dacă… Atunci când îţi refuzi sentimentele, nici iubirea nu iartă!
Fericitul Augustin spunea că dacă taci, să fie din iubire; dacă strigi, să fie din iubire; dacă îndrepți, îndreaptă din iubire; dacă ierți, iartă din iubire. Aşa că azi, mâine, mereu iubeşte sau aminteşte-ţi că iubeşti! Gândeşte-te la zâmbetul care îţi alungă momentele grele, la paharul cu vin roşu ce ţi-a arătat că teama este frumoasă, la privirea în care te-ai pierdut şi la dansul care te-a ajutat să îţi regăseşti ritmul sufletului…