CARAŞ-SEVERIN – 405 clădiri de şcoli din Caraş-Severin n-au nevoie de autorizare de securitate la incendiu pentru că sunt vechi, n-au fost modernizate, iar la ele nu s-a făcut nimic notabil.
Conducerea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Semenic“ al judeţului Caraş-Severin a vorbit recent despre felul în care este privită autorizarea de securitate la incendiu în mediul şcolar. În luna lui Cuptor, dintre unităţile de învăţământ cu personalitate juridică doar 19 erau autorizate, în vreme ce 29 nu erau autorizate în întregime (având în componenţă mai multe corpuri, unele sau toate fiind neautorizate), iar alte 76 nu necesitau astfel de autorizare (fiind clădiri vechi, netrecute prin schimbări majore care să impună autorizarea). Dacă nu toată lumea a dat năvală din prima să intre în legalitate, lucrurile au început să se mişte, dar totuşi…
„La toate şcolile controlate se fac exerciţii. Unul din punctele noastre de control este să vedem cum se evacuează şi să vedem potenţialele pericole. Adică nu e autorizat, dar totuşi nu are un pericol iminent“, a precizat lt.col. Simona Dumitrache, adjunct şef al Inspecţiei de Prevenire din cadrul ISU «Semenic».
„Şi în ultima perioadă, pentru că de mulţi ani încoace se fac aceste exerciţii de evacuare, într-adevăr s-a simţit parcă o responsabilitate, copiii mai mici care vin din spate încep să devină obişnuiţi cu faptul că se fac exerciţii, să le ia în serios. Fiindcă avem şi situaţii când simulăm o alarmă şi se ascunde sub bancă pentru că nu vrea să iasă din clasă. Sau am avut inclusiv profesori care n-au vrut să iasă din clasă pentru că sunt ocupaţi şi e doar un exerciţiu. Dar da, se simte o îmbunătăţire şi se simte faptul că deja de mulţi ani facem acest lucru, la fiecare control ei deja şi ştiu, cei mai mici sunt bucuroşi. Se întâmplă şi să se îngrămădească pe scări. (…) Avem 405 clădiri vechi care nu necesită autorizare tocmai pentru că nu s-au modernizat, nu au făcut nimic. Dar ele nu rămân necontrolate, iar colegii care merg în control se sesizează dacă descoperă nereguli grave. Şi e foarte grav tot ce ţine de evacuare, este primul lucru la care ne gândim“.
Până la urmă, după legislaţia în vigoare, evacuarea se face ca la matematică, după formule, în ecuaţie contând configuraţia geometrică a clădirii, numărul de persoane, lungimile, gradul de rezistenţă la foc al construcţiei. Iar căile de evacuare de gabarit diferit, pe diferite înălţimi şi direcţii, trebuie marcate, sunt necesare săgeţi de direcţionare, un un iluminat de siguranţă etc. Din nefericire, însă, există şi situaţii în care, după autorizare, zona uşilor de evacuare a ajuns depozit pentru dulapuri, scaune, mobilier vechi şi altele.
Totuşi, sistemul şcolilor clasice ar putea ridica probleme, mai ales că există doar două căi de acces, respectiv de evacuare, dintre care una este destinată exclusiv cadrelor didactice. „Şcolile vechi, făcute pe vremuri, au fost construite din materialele tradiţionale – zidărie, cărămidă – şi sunt destul de sigure, şi atunci două căi de evacuare este foarte posibil să fie suficiente, a concluzionat oficialul ISU. După care a început să apară lemnul în construcţie şi să facă planşee din lemn. Astă deja mă dă un grad mai jos, deja îmi pun problema că două căi, probabil, nu mai sunt suficiente. Şi atunci, tot felul de măsuri alternative, de zone protejate, de sisteme din astea deştepte care să mă avertizeze foarte repede (…) Focul poate fi binecuvântare sau, în acelaşi timp, dacă-l scăpăm de sub control, să se transforme în incendiu, şi să fie un adevărat blestem“.