REŞIŢA – În decursul anilor, distribuţia laptelui praf către copiii din județ care au nevoie de el a fost privită ca un fel de ajutor social, deşi acest lucru se face în cadrul unui program al ministerului.
Acest mod de a privi lucrurile încă stârneşte animozităţi în unele localităţi din județ, cu atât mai mult cu cât recent a sosit o nouă tranşă de lapte praf.
„Acest program a apărut dintr-o bună intenţie, aceea de a ajuta copiii care sunt pe o curbă ponderală descendentă din anumite cauze (mama copilului are cancer, TBC, SIDA, copilul nu are mamă sau mama nu are lapte). Lumea a interpretat acest program, şi mai ales cei cu venituri reduse, ca pe unul social. De fapt, el este unul medical“, a precizat dr. Dragoş Luca, directorul DSP Caraş-Severin.
Ca atare, s-a creat o presiune destul de mare, cu precădere a cazurilor sociale, asupra Direcţiei de Sănătate Publică, a primăriilor şi asupra medicilor de familie. „Cei mai mulţi veneau când a fost introdus programul şi invocau motive financiare, că «ăia care au bani de ce primesc lapte praf şi noi n-avem bani de lapte». Românul se plânge peste tot, însă chiar dacă luptă să obţină un drept, nu înţelege condiţiile de acordare. Ca atare, aveam şi noi presiuni din alte părţi şi ni se spunea să prescriem. Însă ordinul de ministru trebuie respectat şi medicii de familie au făcut un pas înapoi, au devenit mai circumspecţi şi au respectat cu stricteţe actul normativ. Am căzut de acord cu autorităţile de la Bucureşti că programul are nişte hibe. Buna practică medicală spune că, odată ce copilul a primit lapte praf şi a fost adus pe o curbă ponderală normală, trebuie menţinută alimentaţia. Or, programul este dedicat celor cu probleme şi, de aici, problemele“, a mai explicat dr. Luca.
Cei care suferă sunt copiii, deoarece reintră pe o curbă descendentă la sistarea alimentaţiei cu lapte praf şi apoi se creează un cerc vicios. Pe de altă parte, sunt mai mulţi factori implicaţi în gestionarea acestui program fără atribuţii directe de subordonare sau colaborare – DSP, primăriile, medicii de familie. Ministerul Sănătăţii organizează licitaţia la nivel naţional, laptele ajunge la direcţiile de sănătate, apoi la primării, fără ca aceste instituţii să aibă şi pârghii de control pentru finalitatea programului.
„Este un program bun şi care ar putea avea soluţii la problemele amintite. Una ar fi aceea de a se elibera laptele praf ca medicament, prin farmacii, în baza unor prescripţii medicale, iar problema depozitării ar fi şi ea rezolvată. Ca şi consum, există vârfuri anuale, iar când am gestionat problema la nivel local nu au existat sincope. La nivel naţional, există o întârziere cu care soseşte laptele praf în teritoriu, din cauza metodologiei, şi atunci oamenii vor să-şi încaseze «dreptul» de la începutul anului. E un demers inutil, pentru că acel copil nu poate să mai bea «din urm㻓, a concluzionat şeful Direcţiei de Sănătate Publică judeţeană.