Acest lucru au ţinut să îl demonstreze toţi cei care l-au condus ieri, 23 noimebrie 2006, pe ultimul drum pe deputatul Viorel Racoceanu.
La tristul eveniment au fost prezenţi ministrul Apărării, Sorin Frunzăverde, preşedintele Consiliului Judeţean, Iosif Secăşan, senatori, deputaţi, rude, prieteni, cunoscuţi din judeţ şi din ţară.
Clasa socială sau culoarea politică nu au mai contat, întrucât toţi au venit să-l plângă în primul rând pe omul Viorel Racoceanu, şi abia apoi pe deputatul PD. Toţi l-au înconjurat cu sute de coroane şi buchete de flori, toţi l-au învăluit în lacrimi. Slujba de înmormântare a fost săvârşită de un sobor de preoţi, în frunte cu PSS Lucian, Episcopul Caransebeşului.
Oameni politici, de cultură, sportivi sau simpli cetăţeni, au adus un ultim omagiu celui care, fără să se străduie să iasă în faţă, a făcut tot ceea ce a putut pentru a-şi ajuta semenii, pentru a ajuta judeţul. Toţi l-au apreciat pentru că făcea gesturi nobile, acte sociale şi de cultură, într-un mod liniştit, fără a încerca să atragă atenţia asupra sa, refuzând să facă din orice gest al său un eveniment public.
Viorel Racoceanu a părăsit această viaţă prea devreme. Boala necruţătoare l-a răpit la doar 44 de ani, când mai avea atât de multe de făcut. „Suntem cu sufletele cernite, îndurerate dar şi cu minţile buimace pentru că, Doamne, nu înţelegem de ce a trebuit să-l iei atât de tânăr. Şi dacă L-ai luat dă-i un rang înalt între oştile tale cereşti“ spunea, la căpătâiul deputatului Racoceanu, cu lacrimile şiroind, preşedintele Consiliului Judeţean, Iosif Secăşan.
Nina Curiţa
