Până de curând, ne lăudam că, spre deosebire de restul Europei, dacă ne alegem roșiile de la țărani și le cumpărăm din piață și nu din supermarketuri, mai găsim roșii cu gust. Bineînțeles, dacă le cumpărăm în sezon și nu în ianuarie.
Dar a devenit din ce în ce mai greu să le găsim chiar și în piețe. Când le vezi, par autentice: culoarea este bună, nu sunt palide ca acelea din supermarket, nu sunt tari, ca de plastic… parcă ai crede eticheta care zice sus şi tare “roşii româneşti.” Ajungi cu ele acasa, faci o salată și surpriză, au același gust de nimic, de apă, sau de plastic cum mai zic unii. Atunci mă întreb… dacă nici în “țăranii” noștrii din piețe nu mai poți avea încredere, atunci în cine?
Răspunsul e simplu și l-am aflat pe propria piele: doar în tine mai poți să ai încredere! Decât să cumperi roșii de la alții și să ai surprize, mai bine ți le cultivi singur, chiar dacă nu ai grădină. Și nu orice fel de roșii, ci din acelea adevărate, ca pe vremuri, mari cât 2 pumni zdraveni, cu aroma proaspătă, care umplea toată casa, când făcea mama bulion la borcan și cu gustul atât de bun, încât mâncai o salată de roșii cu telemea și nu-ți mai trebuia nimic! Exact de acelea vorbesc!
Ei bine, semințele de roșii uriașe, cu gustul din copilărie, se pot comanda online din România de la Direct Office și se pot cultiva chiar și pe balcon. Eu așa am făcut. Le-am pus în niște ghivece mari, lângă geam, ca să aibă lumină și căldură. Peste 2 luni au apărut răsadurile, pe care am avut grijă să le leg pe araci. După 8 săptămâni mi-am făcut prima salată de roșii din producția proprie. A fost amuzant când au început să vină și vecinii mei să ceară roșii. “Cu cât dai chilu’ de roșii uriașe?” m-a întrebat unul. Eu i-am zis să-şi cumpere și el semințe, că balconul meu e prea mic să producă și pentru alții. În afară de salată, am început să pun roșii în orice mâncare, atât de gustoase sunt. Și arată chiar ca roșiile adevărate, cu forma aceea, ușor neregulată, nu așa perfect rotunde, de parcă ar fi turnate din plastic, ca cele din comerț. Sunt foarte cărnoase și nu au atât de multe semințe, iar coaja nu e atât de groasă ca la roșiile cherry. Am încercat să le cultiv si pe acelea, dar din aceste două motive nu am fost mulțumit, ca de roșiile acestea adevărate.
Acum mă apuc să-mi reamenajez balconul, ca să-l fac cât mai încăpător. Am de gând să-mi dublez producția de roșii și, poate, plantez și niste căpșuni cățărători. Căci, după cum se vede, nevoia nu numai că te face bucătar, ci și agricultor.