Reşiţenii ajunşi „la sapă de lemn“ văd salvarea în amanetarea bunurilor de valoare. De la cercei şi inele, până la lănţişoare, coliere şi broşe din aur, toate ajung în visteria caselor de amanet, iar de aici în mâinile altor proprietari, căci, puţini sunt cei care revin pentru a-şi recupera bijuteriile. Majoritatea celor care bat la uşa caselor de amanet sunt şomerii, pensionarii şi persoanele care nu mai fac faţă cheltuielilor cotidiene.
În schimbul verighetei de pe deget sau a lănţişorului de la gât, reşiţenii obţin uşor împrumutul de care au nevoie pentru a-şi achita facturile, ipotecile, chiria sau ratele la bancă. „În ziua de azi nu prea ai de unde lua un împrumut, aşa că atunci când am nevoie mare de bani mă duc la amanet. Nu mi s-a întâmplat niciodată să pierd bunul amanetat, dar cunosc persoane care au păţit acest lucru“, ne-a spuns o reşiţeancă.
Reşiţenii care nu au bijuterii şi au nevoie de bani sunt dispuşi chiar să-şi ipotecheze casele şi maşinile. „Toţi oamenii care ajung la noi sunt disperaţi. Am avut persoane care au venit cu cheile de la maşină sau cu contractul de apartament, iar alţii cu televizorul şi telefonul mobil, în speranţa că le vor putea amaneta. Lucru care nu s-a întâmplat, căci nu încheiem contracte de acest gen, iar din câte ştiu eu, nici o casă de amanet din Reşiţa nu face acest lucru. Pe de altă parte, în această perioadă, sunt mulţi clienţi care nu mai revin pentru a-şi recupera obiectele puse sub gaj, iar din această cauză noi suntem în pierdere. Toate astea se întâmplă pentru că oamenii au rămas fără locuri de muncă, se descurcă din ce în ce mai greu şi se află în imposibilitatea de a face rost de bani pentru a veni şi a-şi recupera bunurile de la noi“, ne-a declarat angajata unei case de amanet din Lunca Bârzavei.
Roxana Nafiru