REȘIȚA – Suntem iarăși în decembrie. Și chiar dacă îmi dau seama încă o dată că Timpul nu este o banalitate ce ni se cuvine, ci realitatea ce nu se mai întoarce nicicând pentru noi, îmi place această lună!
Parcă totul se schimbă brusc, iar credința, încrederea și bunătatea sunt mai vizibile. Și subliniez faptul că în decembrie avem mai multă credință, nu speranță. E o diferență. Credința ne face să construim orizonturi pentru noi și cei din jur, ne face să simțim că suntem vii, speranța ne face să așteptăm să dea cumva viața peste noi. Sunt bune amândouă, dar credința este importantă.
Uneori, să ştiţi că suntem mai săraci decât bănuim şi nu mă refer la conturile bancare, ci la ceea ce avem în suflet. Mereu am considerat că, la fiecare om, unul dintre pereţii sufletului este alb, indiferent de cenuşiul din viaţa lui, de nemulţumiri, neîmpliniri şi frustrări, de răutăţi. Dacă acel perete alb l-am îmbrăca în bunătate, în zâmbet, în dorința de a-i face pe ceilalți să zâmbească, ce mulţumiţi am fi, chiar şi pentru câteva clipe. De asta şi avem nevoie, de clipe în care să stăm într-un colţ doar cu noi şi să ne privim pereţii sufletului. Să renunţăm la ceea ce ne face rău şi răi. Măcar acum, în decembrie, să ne îndepărtăm de zâmbetele afişate ce ascund regrete adânci, să facem alegeri care nu fac rău nimănui, să nu ne lăsăm purtaţi de invidii ce muşcă din demnitate, să învăţăm să apreciem ceea ce avem, iar dacă ne dorim mai mult, să obţinem fără să cădem de pe scara valorilor la care ne raportăm.
Măcar în decembrie să ne bucurăm că nu putem renunţa la vise, să ne simţim bine când renunţăm la prieteniile ce au fost mai slabe decât coniacul preferat. Să fim mulţumiţi pentru tăria avută atunci când în loc de vorbe goale am preferat tăcerea. Să trăim pentru momentele în care râdem din suflet cu cei dragi, pentru cele în care evoluăm trecând peste obstacole dificile, pentru cele în care nu am făcut compromisuri şi am ales să rămânem noi. Să trăim pentru oamenii cărora le pasă de noi. Să trăim pentru cântecele preferate, pentru cărţile ce nu le-am citit încă, pentru locurile pe care am vrea să le vedem.
Sunt momente, zile chiar, când nu ţi-e bine. Se întâmplă oricui. Dar dacă ai norocul să ai în jur oameni frumoşi, realizezi că viaţa nu este numai despre cum să îţi fie bine, ci şi despre puterea de a ne face bine. O putere care nu are nimic de a face cu gânduri negative, atitudini distructive, priviri piezişe, nemulţumiri permanente. Puterea de a ne face bine înseamnă să înţelegem că nu putem primi decât ceea ce oferim şi nu putem oferi decât ceea ce suntem.
Este decembrie. Injectează în tine emoţii, cât mai multe emoţii, caută în tine puterea de a simţi realitatea până în profunzimile ei, fugi de iluzii. Cam despre asta e viaţa. Și știm toți că ea pătrunde cu adevărat în noi şi ne face să o iubim atunci când ne arată că dincolo de greutăţi este frumoasă. Frumuseţea cucereşte simţurile pentru a sparge zidurile ce duc direct la suflet. Tendinţa sufletului de a iubi frumuseţea este capcana pe care viaţa o foloseşte cel mai adesea pentru a ne câştiga de partea ei, pentru a ne ajuta să trecem peste urâţeniile ce au fost sau ce vor veni.
În perioada sărbătorilor de iarnă, simțim altfel, gândim ușor diferit, suntem mai predispuși la fapte bune, aerul pare a fi mai curat, sufletul mai ușor. Suntem mai atenți cu ceilalți, mai curați în gânduri, vorbe și gesturi! Și parcă îi descoperim pe cei cărora viața nu le-a dat prea multe aripi. Și devenim blânzi. Încercăm să fim frumoși! Și asta e bine. Frumuseţea va salva lumea…… cum spunea cândva Dostoievski.
JCS-Nina Curița
