REȘIȚA – Reprezentanţii municipalităţii spun că, deşi datoriile curente tind către zero, există şi câteva sentinţe care ne înglodează în restanţe…
Primăria Reşiţa este, în general, una dintre instituţiile care şi-a câştigat de-a lungul anilor titulatura de bun platnic, asta pentru că reprezentanţii municipalităţii au avut grijă ca toate facturile să fie achitate la timp. Totuşi, câteva „conturi“ reglate în instanţă înclină balanţa, umplând municipiul de datorii.
„Ca şi stare economică – nu este neapărat rezultatul ultimelor luni de condus a primăriei –, în general vă pot spune că vom încheia anul cu datorii ce tind spre zero, vizavi de datoriile curente, spune viceprimarul Ioan Crina. Singurele arierate rămase sunt din sentinţe judecătoreşti; una, care este cea mai mare, cu operatorul nostru de transport, care de-a lungul anilor a fost o încurcătură, el exprimându-şi intenţia de a-şi cumpăra terenul de sub construcţii, noi evaluându-l, dar până la urmă nu s-a ajuns la nicio concluzie. Cert este că avem să le plătim facturile din spate, acestea reprezentând în general subvenţiile la transport acordate prin asistenţă socială. Cuantumul exact este undeva la 1.500.000 de lei. (…) Primăria Reşiţa n-a mai luat autobuze, doar cele vechi pe care le-a dat operatorului în concesiune. În rest, cele inscripţionate cu numele lor, le-au adus ei. Noi, în relaţia cu Ro-A-Tirul, plătim subvenţii pentru pensionari, veterani de război, revoluţionari şi elevi, şi subvenţii pentru traseele externe. Subvenţiile pentru pensionari, veterani de război, revoluţionari şi elevi sunt la Asistenţă Socială, iar cele pentru traseele externe, care sunt nerentabile şi în cazul cărora plătim o cotă parte, sunt la aparatul propriu al primarului. Este o sumă destul de mare, ne-am propus ca acum, de la 1 ianuarie, având în vedere că şi preţul combustibilului a mai scăzut, să încercăm să mai negociem. Ţinem o evidenţă strictă, dar să ştiţi că pensionarii iau biletele respective, le folosesc pentru că ni se întorc înapoi. Eu am verificat şi în cursul anului… Ştiu că în 2012, când am venit la primărie, plăteam dublu toate astea către transportator. Acum s-au redus la jumătate, dar oricum este o sumă considerabilă şi un efort considerabil pe lună. Cu datoriile primăriei şi cu tot ce înseamnă direcţii sper ca sfârşitul anului să ne prindă vertiginos spre zero, în afară de cele în cazul cărora avem sentinţă şi avem termen de şase luni pentru stingerea creanţei. Noi chiar şi din ele am plătit, căutăm să le rezolvăm“.