Cred că Bebe Cotimanis a visat că telenovelele româneşti vor fi ca cele mexicane: romantice, atractive, lacrimogene.
Deşi nu sunt mare fană a serialelor, uneori mai urmăresc câte un personaj care mi se pare interesant, sau mă uit doar din pură plictiseală – decât să mă enervez cu tâmpeniile politice din realitate, mai bine râd la nişte subiecte puerile şi încerc să ghicesc cine este tatăl cui şi când vor afla protagoniştii că sunt frate şi soră.
Dintr-o astfel de plictiseală am dat peste cel mai „la modă“ serial românesc, „Narcisasălbatică“. Nu am văzut decât câteva episoade, dar mi-a fost suficient să-mi vină să arunc telecomanda la coşul de gunoi (nu că ar avea vreo vină…). Nici nu ştiu de ce nu i-au dat titlul de „Narcisa porno“, „Sex sălbatic“, sau, mai simplu, doar „SEX!!!“ – sex la duşuri, sex în trei, viol de minoră, sex pe unde se poate, cu cine se poate şi cu câţi se poate, nuditate cât cuprinde, carne la kilogram, să curgă controversele! Evident, la ore deloc târzii.
Şi serialul e departe de final… Poate acel final rezervă o orgie cu toţi actorii şi vreo câţiva găsiţi pe stradă „să fie la număr“, fără nici un fel de cenzură, cu imagini de manual de anatomie în prim plan pe afişe promoţionale. Şi asta ar trebui, chipurile, să fie o poveste de dragoste… Bine că totuşi e un film, deşi, nici realitatea romantismului modern nu e departe…
Bine spunea Mircea Dinescu despre diferenţele dintre femeile acestui secol şi cele din veacul precedent. Aceleaşi diferenţe valabile şi la bărbaţi. În interviul de săptămâna trecută, poetul amintea ce a simţit când a văzut genunchiul unei colege (pentru el, la fel de important ca „aselenizarea americanilor“). Îmi vorbea de bunul simţ şi de misterul femeilor de odinioară, de respectul bărbaţilor pentru femei.
Aşa ceva astăzi? Mai greu… Trăim în epoca vitezei, două clipiri din ochi, jos textila… Gata, următoarea/următorul! Da, ştiu, romantismul e trecut, s-au dus vremurile alea, dezinhibarea e la modă, restul sunt încuiaţi şi babalâci, nu-şi „trăiesc viaţa“, răbdarea se măsoară în secunde, un sărut nu mai înseamnă nimic.
Dar, cu toate acestea, scena sărutului dintre Rhett Butler şi Scarlett O’Hara va fi oricând mai admirată decât expoziţiile de carne şi silicon din aşa-zisele poveşti de dragoste „moderne“.
Luni e Moş Nicolae. Ajunge dacă dăruiţi un zâmbet.
Nina Curiţa