VEST – Episcopul Eparhiei Greco-Catolice de Lugoj, Alexandru Mesian, a plecat în Casă Tatălui ceresc, căruia i-a slujit cu timp și fără de timp întreaga viață. Plecarea Preasfinției Sale aduce multă întristare în sufletele noastre, dar cuvintele Mântuitorului Isus Cristos vin ca să ne întărească în credință: „Amin, amin, zic vouă. Cel ce crede în Mine, chiar dacă ar muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac.” ( Ioan 11, 25-26)!
Preasfințitul Alexandru, la vremea potrivită, a ascultat glasul Mântuitorului Isus, care în Evanghelia după Ioan, capitolul 15, versetul 16 i-a zis lui: „Nu tu m-ai ales pe Mine, ci Eu te-am ales pe tine și te-am rânduit să mergi și roadă să aduci și roada ta să rămână.”
Roadele Preasfinției Sale rămân pentru veșnicie o candelă aprinsă la temelia sufletelor credincioșilor și al Eparhiei de Lugoj. Episcopul Alexandru a fost un om smerit, un om care a dus o viață curată și sfântă, simțind mereu în preajma dânsului aerul sfințeniei. Preasfinția Sa a fost totodată un om profund milostiv, plin de milă față de toți săracii și necăjiții, care aveau nevoie de înțelegerea și mila lui. Pentru toți aceștia, porțile Episcopiei erau permanent deschise și nimeni nu pleca fără ca să nu fi primit ceva din mâinile sale sfinte. Preasfinției Sale i se potrivește cu exactitate Evanghelia de la Matei, capitolul 25, unde Domnul Isus Cristos ne relatează cum va fi dreapta judecată: „Veniţi binecuvântaţii părintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii, căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau, gol am fost şi M-aţi îmbrăcat, bolnav am fost şi M-aţi cercetat, în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Când, Doamne, când Te-am văzut în această situaţie? Ori de câte ori l-aţi văzut pe cel mai neînsemnat frate al Meu şi i-aţi slujit, Mie mi-aţi slujit.”
Noi, cei care vremelnic mai suntem aici, îi suntem recunoscători pentru bunătate, pentru sfințenia cu care ne înconjura pe toți, pentru dragostea și căldură pe care le împărtășea cu prisosință tuturor. Îi cerem iertare pentru tot ceea ce nu am izbutit să facem, în fața bunătății sale nemărginite. Ne rugăm Arhiereului Isus Cristos, ca „Întru lumina feței Sale și întru îndulcirea frumuseții Sale” să-i dăruiască odihna cea veșnică.
Veți rămâne mereu în inimile noastre, iubitul nostru Episcop Alexandru!
Preasfinția Sa Alexandru s-a născut la 22 ianuarie 1937 în localitatea Ferneziu (Baia Mare), judeţul Maramureş, fiul lui Alexandru şi Ana; în perioada 1960-1965, a urmat studiile teologice în strict secret, în clandestinitate; după amnistia generală dată în 1964, când unii episcopi şi preoţi profesori de teologie au ieşit din închisoare, a fost verificat asupra cunoştinţelor teologice de profesori de specialitate; a fost hirotonit preot în strict secret la data de 8 mai 1965 de P.S.S. Ioan Dragomir, Episcopul român unit al Maramureşului; la 20 iulie 1994 Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit Episcop coadjutor al Prea Sfinţitului Episcop Ioan Ploscaru, Episcop de Lugoj, iar la 8 septembrie 1994, la Blaj, a fost consacrat episcop de către Mitropolitul Blajului Lucian Mureşan, asistat de Episcopul Ioan Ploscaru şi de Episcopul George Guţiu; la acest eveniment a mai fost consacrat întru Episcop Prea Sfinţitul Virgil Bercea, Episcopul Diecezei Române Unite a Oradiei; în luna octombrie 1995, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit Episcop eparhial al Lugojului.
În veci pomenirea lui!
Bogdan Andrei Mihele – AGRU Reșița
