CARAȘ-SEVERIN – A fost semnat, joi, un memorandum referitor la proiectul hidrocentralei cu acumulare prin pompaj Porțile de Fier III/Đerdap 3!
Despre proiectul noii exploatări hidroenergetice care ar putea fi amplasată în Clisura Dunării, undeva între Berzasca și Dubova, nu s-a mai auzit nimic public de prin luna mai 2024 când, aflându-se la Reșița, pe atunci premierul Marcel Ciolacu promitea închiderea planului de conectivitate între România și Serbia „după alegeri“. Cât despre Đerdap 3, acesta a declarat: „La acest moment lucrăm, fiindcă nu vrem să mergem sau să vină dânșii doar de dragul de a veni sau de a ne plimba. Iar în momentul în care ne-am văzut, am și luat decizia și am semnat!“
N-a fost să fie după cum s-a pregătit, ci mai curând cum s-a nimerit, întrucât premierul încă interimar Ilie Bolojan a fost cel ce a semnat, joi, împreună cu ministrul Mineritului și Energiei din Serbia, Dubravka Đedović Handanović, Memorandumul de Înțelegere între Guvernul României și Guvernul Republicii Serbia, document ce creează cadrul schimbului de informații privind proiectul hidrocentralei cu acumulare prin pompaj Đerdap 3, necesar evaluării impactului și beneficiilor pe care le va aduce. „Pentru România, este important ca dezvoltarea sa să fie compatibilă cu funcționarea și producția de energie de la Porțile de Fier I și II, să asigure protejarea zonelor riverane din România și Bulgaria și să țină cont de navigația pe Dunăre.”, a afirmat prim-ministrul Ilie Bolojan. Nu reiese explicit din exprimare, dar proiectul hidrocentralei cu acumulare prin pompaj nu presupune construirea în comun a unui nou baraj de-a curmezișul Dunării ci, deocamdată, doar extragerea de către sârbi a apei din fluviu, în scopul uzinării ei pe teritoriul propriu.
În prezent, România și Serbia exploatează în comun două centrale hidroelectrice pe Dunăre: Porțile de Fier I / Đerdap 1 (din 1972) și Porțile de Fier II / Đerdap 2 (din 1984). Deși aflată în centrul unor avansate studii efectuate de-o parte și de cealaltă a Dunării încă din anii ’70, ideea unei a treia exploatări a rămas până în prezent nematerializată. Potrivit companiei sârbe de stat Elektroprivreda Srbije (cel mai mare producător de energie electrică din Serbia), deținătoarea Đerdap 1 și 2, Đerdap 3 ar urma să fie o centrală hidroelectrică reversibilă, situată la kilometrul 1007 al Dunării, la 14 km în aval de Dobra (respectiv 11 km de Berzasca). Aceasta ar urma să pompeze apa din fluviu, în perioadele în care sistemul energetic sârb are surplus de energie electrică, de la altitudinea de 68 m (nivelul Dunării) către mai multe rezervoare de stocare situate între 380 și 407 m. De aici, apa ar urma să reajungă în Dunăre, după antrenarea prin cădere a hidrogeneratoarelor centralei de la bază. Construită pe malul sârb, centrala Đerdap 3 nu ar avea în comun cu România decât apa Dunării, care trebuie însă privită drept apă provenind din acumularea comună Porțile de Fier I, care ocupă 134 km din cursul Dunării. Đerdap 3 este planificată să aibă o capacitate totală instalată de de 1.800 MW și să fie finalizată până în 2038.
Referitor la o eventuală centrală Porțile de Fier III românească au mai fost discuții româno-sârbe și în noiembrie 2011, cu prilejul unei vizite efectuate la Belgrad de ministrul Economiei de la acea dată, Ion Ariton. De altfel „CHEAP Dunăre-Banat“ era menționat, în 2012, în Planul de reorganizare al Hidroelectrica, printre proiectele existente. Avea la bază un studiu de amplasament întocmit în 1982, potrivit căruia apa urma să fie pompată din lacul inferior Porțile de Fier I, spre un lac superior situat pe o platformă excavată și amenajată prin îndiguiri, pe platoul Poiana Mare din zona Dubova. Deși Porțile de Fier III și Đerdap 3 nu presupun un amplasament comun, situate fiind la o distanță de cca. 30 km, nu pot fi totuși construite unilateral. De unde și necesitatea schimbului de informații și a evaluării beneficiilor și a impactului (pentru evita expresia pagube colaterale).
JCS-Walter Fleck
