În faţa clădirii, unde membrii sindicatului foştilor angajaţi ai UCMR îşi petreceau timpul liber, sunt acum buruieni care măsoară un metru. În clădire, praf, mucegai, dezordine, igrasie, într-un cuvânt haos.
Despre situaţia de acolo am aflat chiar de la câţiva membri ai acestui sindicat, care îngrijoraţi de faptul că cel ce era săptămânal prezent la sindicat să îi primească, adică dl Achim Albu, nu mai trece pe acolo.
Pe nea Albu l-am găsit, însă reacţia sa a fost: „Am predat cotizaţia în martie. Nu mai pot, am 81 de ani. Cei peste 20 de ani de când sunt acolo şi-au pus amprenta pe viaţa mea. Am obosit!“.
Cu toate astea nea Albu s-a deplasat cu noi până la sediul sindicatului. Odată ajuns acolo s-a întristat şi a zis: „Mi-am petrecut mult timp aici, sunt multe amintiri. Nu e bine că se închide, ar trebui cineva să se gândească la cei ce au ţinut UCM Reşiţa în picioare, la cei care au muncit câte 20-30 de ani acolo. Merităm mai mult“.
De aceeaşi părere este şi dl Trandafir Ostoia, liderul actualilor angajaţi ai UCM Reşiţa, care spune: „Cunosc problema, nu e o noutate. Acolo plouă, nu sunt geamuri, în fine e dezastru acolo. Am rugat conducerea UCMR să ne ajute cu reparaţii, însă totul a rămas la nivel de promisiune“.
Se pare că situaţia juridică a clădirii este incertă, iar UCMR nu ar vrea să investească în ceva ce s-ar putea să nu îi aparţină.
Tot de la dl Ostoia am aflat că dânsul intenţionează să găsească un spaţiu pentru foştii angajaţi în incinta Casei de Cultură a Sindicatelor.
Anca Preda