În cazul sistemelor publice de pensii, pensia
înseamnă sprijinul acordat pensionarilor de
către actuala generaţie activă. În
speranţa că şi cei ce lucrează azi
vor fi sprijiniţi peste ani de viitoarea
generaţie activă.
Este vorba de o solidaritate între
generaţii. Iar nivelul mediu al pensiilor depinde
nu de cât s-a cotizat în trecut, ci de
cât se cotizează în prezent de
către cei ce lucrează.
Într-adevăr, pensia fiecărui individ
depinde de câţi ani a lucrat, ce salariu a
avut în diferite perioade.
Este echitabil ca acela care a lucrat mai mult şi
mai bine (şi a avut un salariu mai mare) să
aibe o pensie mai mare. Aceste lucruri
diferenţiază pensiile indivizilor, dar
nivelul mediu al pensiei de azi depinde de 2 factori
economici: 1) salariul mediu; 2) numărul total al
salariaţilor care cotizează. Iar al treilea
factor este de natură politico-socială
– cât este dispusă societatea să
sprijine pensionarii. De fapt nu societatea, ci
politicienii care conduc la un moment dat! Pentru
că guvernanţii stabilesc prin Buget care este
raportul dintre salariul mediu şi punctul de
pensie.
În perioada actualei crize în România
scade atât numărul de salariaţi
cât şi salariul mediu. În spiritul
solidarităţii între generaţii,
pentru a se putea asigura un nivel normal al pensiilor,
se poate interveni prin finanţarea
suplimentară a sistemului de pensii. Altfel vor
apare probleme sociale mai grave. Dar cel mai eficient
ar fi să se aplice măsuri care să creeze
noi locuri de muncă, pentru a fi mai mulţi
cotizanţi la sistem.
Nivelul pensiilor se corelează şi cu nivelul
preţurilor, rezultând „puterea de
cumpărare“. În anii 2007-2008 a fost
pentru prima oară când puterea de
cumpărare a pensiei medii a ajuns din nou la
nivelul din 1990 şi chiar a depăşit-o.
Este de dorit ca acest nivel cel puţin să se
menţină.
Ec. Horia Irimia