VĂLIUG – Aşa sună invitaţia în urma căreia o bătrână din Văliug a pierdut o bună parte din pensie.
Dacă pentru unii e greu să plăteşti factura lunară la utilităţi sau e chiar împovărător să plăteşti un anume serviciu cumulat pe două luni, imaginaţi-vă cum ar fi să ai de achitat o factură pentru patru ani. Asta a păţit o bătrână din Văliug care s-a trezit peste noapte că trebuie să plătească din urmă gunoiul pe patru ani… Amalia Boitor, în vârstă de 72 de ani, spune că nu contestă restanţa, pe care a şi plătit-o, ci modul în care au acţionat reprezentanţii operatorului. În total, 332 de lei.
„Mi-am lăsat toată pensia pentru gunoi, se plânge femeia. Nu este posibil aşa ceva! Să nu-şi dea seama ei că eu am restanţă de atâţia ani. Puteau măcar să mă anunţe, să-mi trimită o adresă ceva, să mă caute. Dar n-am primit nicio hârtie, nu m-a căutat nimeni. Am trecut întâmplător prin faţa Primăriei şi Vasile Ponoran, directorul de la Ecologica, a strigat după mine în stradă: «Pe la noi nu vii, tanti Lia?». Am plătit tot ce am avut de plătit, dar dacă se aduna mai mult, cine plătea? Nu mai umblă nimeni prin sat, ca înainte, după bani sau ca să anunţe oamenii să-şi plătească. Lor le convine, stau toată ziua prin birouri că lumea plăteşte iar ei se laudă că-şi fac planul. Dar nu trebuie să-şi bată joc de oameni! Puteau să-mi fi trimis o adresă la şase luni, hai la un an, dar nu după patru ani să-mi strige în stradă că n-am plătit“.
Restanţa pentru primii trei ani, totalizând 245 de lei, a achitat-o în luna decembrie 2015, iar cea pentru ultimul an, în sumă de 87 de lei, în ianuarie 2016. Femeia a mai apelat la Jurnal de Caraş-Severin în urmă cu un an şi jumătate, când cerea sprijinul autorităţilor locale pentru că, după ce şi-a reparat pereţii locuinţei, fiind bătrână, nu şi-a putut repara singură acoperişul, deşi avea ceva materiale necesare. Autorităţile locale au refuzat-o, pentru a evita crearea unui precedent, iar văliugenii să dea buzna la Primărie pentru ajutor la reabilitarea caselor.
Legat de facturile la gunoi, tanti Lia se plânge: „Chiar dacă am de dat o grămadă de bani pe medicamente, am plătit tot! (…) Îmi tot strigă că am fost la ziar şi le-am spus: «Da, am fost! Şi mă mai duc, până faceţi dreptate!». Că am rămas şi bolnavă, şi fără bani, şi fără sprijin. Am epilepsie şi am căzut şi mi-am zdrobit piciorul. Am rămas inconştientă în Bârzava“. Femeia, al cărei picior nu s-a vindecat încă, spune că i se pare normal să plătească gunoiul, dar că lucrurile puteau fi făcute altfel, fără să rămână fără bani din cauza unor restanţe care puteau fi evitate.