Zilele trecute, o tânără din Timișoara a șocat o țară întreagă cu povestea ei. Bătută până la epuizare de prietenul ei, a reușit să scape doar când el a obosit și a avut nevoie de țigări. Oricine are astfel de comportamente nu are scuze.
Și, indiferent ce a făcut ea, dacă a făcut ceva, nu justifică o asemenea violență. Din comentariile diverse apărute în urma apariției poveștii în media, se pare că individul nu era la prima întâmplare de acest gen. Iar dacă este așa, aici deja intervine şi vina ei. Mă scoate din minți ideea că o femeie bătută o dată nu ia măsuri. Nu există motiv pentru a suporta agresiunile, fie ele fizice sau psihice. Cele gen existența copiilor, lipsa unui venit sau a unui acoperiș sunt doar scuze jalnice care justifică neputința ta ca femeie. Traumele nu se vindecă niciodată.
Femeilor le place să ierte. Întotdeauna a fost așa. Problema este că o femeie iartă prea mult, trecând peste greșeli ce smulg lacrimi, peticind traiul în doi cu minciuna că va fi mai bine. Iertarea este pentru o ceartă simplă, pentru că nu a observat când ți-ai vopsit părul, pentru că și-a trimis secretara să aleagă flori în loc să meargă el, a uitat să ia copilul de la grădiniță, a întârziat la masă sau nu a vrut să meargă de Crăciun la biserică. Iertarea este pentru lucruri ce nu te marchează. Dar cum să ierți urmele palmelor și pumnilor lui, urmele jignirilor repetate prin care îți spune direct că tu ești proastă și el deștept?
Nu îmi place când o femeie zâmbește resemnată, refuzând să mai ceară vieții ceva, deși în ochii ei suferința este colorată până în cel mai mic detaliu. Este trist când se complace și acceptă neputința, nepăsarea, indiferența și chiar neștiința celui de lângă ea. Resemnarea și lipsa de respect în relațiile cu oameni normali, duc de obicei la despărțire. În cele nefericite, cel care trebuia să te ducă pe nori pufoși te trimite la Urgențe.
Sigur, există și bărbați victime, dar numărul lor este mai mic și la fel de urâtă este violența. Însă femeile sunt cele care uită cel mai ușor să fie femei. Atitudinea de a purta sensibilitatea ca pe ceva ce-i permite să înțeleagă orice comportament nefiresc o transformă în victimă. Iar a fi victimă nu înseamnă doar o femeie bătută, ci o femeie pentru care respectul celui de lângă ea nu există. Trebuie să fii mereu femeie! Pentru că tu ești cea care îți poți căra tristețea pe tocuri înalte, demn.
Sursa foto: wellandgood.com