Quantcast
Nu invartim lumea pe degete... - Caon.ro
Caraş-Severin, Romania

REȘIȚA – …dar am adunat oameni în suflete, iar noi ne regăsim în inimile multora. Nu ne-am dorit invidia nimănui, ci preţuirea tuturor. Nu suntem întruchiparea bunătăţii, dar am şters lacrimi, am bucurat suflete și am redat speranţe. Nu creionăm drumuri, dar mereu am încercat să-l alegem pe cel corect.

Nu ne cântărim în balanţe, dar mereu a avut prioritate echilibrul. Suntem oameni, deci avem şi noi tristeţi, dar de atâtea ori am dat prioritate nefericirilor celor din jur. Am muncit şi muncim, am făcut şi facem sacrificii pentru că am învăţat să privim lumea un pic mai departe de ea şi, în cel mai obiectiv mod, să luăm din jur ceea ce este important. Nu mai avem timp să vedem dacă cineva ne-ar asculta pe noi, dar ştiu că noi ascultăm. Surprindem stări, emoţii, întâmplări, locuri, lucruri bune şi lucruri rele, vă redăm mereu ceea ce contează, iar ceea ce nu contează se pierde o dată cu alegerea noastră de a ne detaşa. Ne pasă de ceilalţi şi avem lângă noi oameni cărora le pasă.

Ştim că informaţia nu este nici înţelepciune, nici învăţare ci, atunci când este corectă, este cea care contează, străbătând ziduri, deschizând minţi, stăvilind răutăţi. Știm cât de puternică este forţa cuvântului dar şi că, aşa cum spunea Neruda, cuvântul este aripa liniştii. Am rămas datorită cuvântului şi continuăm prin cuvânt. Contează ceea ce facem, ceea ce suntem, ceea ce spunem; contează ceea ce oamenii văd când ne văd ca pe o oglindă, ceea ce simt când au nevoie de noi, ceea ce gândesc în urma noastră. Contează ceea ce rămâne. Nu sculptăm mereu istoria clipei, uneori o mai şi scrijelim, însă important este că vălurile timpului nu vor şterge totul aşa uşor. Poate de aceea, avem şi o altă noţiune a Timpului, îl vedem mereu mâine, trimitem spre el ceea ce este important azi, doar pentru că mâine nu vrem ca ieri să fie o pagină goală.

De fapt, ce înseamnă să reuşeşti? Să câştigi respectul oamenilor inteligenţi, să te bucuri de criticile celor care au ceva de spus, să scoţi la lumină ceea ce alţii cred că nu există, să opreşti un rău ce se poate extinde, să ai în atenţie oamenii, faptele, întâmplările şi să ştii cum să-i faci să facă parte din povestea ta. Noi am reuşit. Cu bune şi rele, cu împliniri şi eşecuri, cu uşurinţă sau cu dificultate, cu puterea de a rămâne noi fără să judecăm, cu dorinţa de a înţelege că şi cele mai complicate lucruri au o simplitate pe care trebuie doar să o vezi. Şi am reuşit.

Marţi, Jurnal de Caraş-Severin tipăreşte ediţia cu numărul 8.000. Nu acest simplu număr rotund contează, ci faptul că am ajuns aici. Am întâlnit oameni şi „oameni“, am fost lângă evenimente şi întâmplări, am crezut în noi, în cititorii şi colaboratorii noştri. 8.000 – un număr care nouă, celor care am ajuns până aici, ne confirmă că e bine să crezi mai mult în faptele oamenilor decât în cuvintele lor. Şi mai ştim că, oricât de mult îţi plac jocurile, în jocul cuvântului nu ai ce să cauţi dacă nu îl stăpâneşti bine…

Foto: hea.edu.gr