REȘIȚA – …și orice ni se întâmplă în viaţă este pentru că aşa trebuie şi pentru că toate au un rost.
Să nu credeţi că sunt fatalistă şi mă ghidez numai după croielile sorţii, ci cred că există momente, întâmplări şi lucruri în viaţa noastră pe care Cineva le-a aranjat şi le aranjează pe toate aşa cum este mai bine și când este mai bine, dincolo de ceea ce credem noi că este bine.
Fiecare avem momente în care parcă totul ni se împotriveşte. Mintea şi sufletul se transformă în haos, atingem limite ale răbdării şi putinţei pe care avem senzaţia că nu le vom putea depăşi vreodată. În loc de soluţii construim bariere şi cochetăm până la epuizare cu tot ce este complicat. Alunecăm în noi, realităţile ne sperie şi tot ce mai putem vedea este măreţia prăpastiei în care am ajuns. Avem impresia că cineva se joacă şi se amuză teribil de deznădejdea cu care pierdem. Numai că nu este doar o impresie, ci jocul în care nu ştim cum să ne rostogolim este al vieţii. Rostogolul începe atunci când îmbrăţişăm prea mult drumurile simple, egoismul, nepăsarea, invidia, răutatea, stările ce ne îndepărtează de noi.
Gândim în grabă, trăim pe fugă, simţim la repezeală, apreciem doar momentul, socializăm doar dacă e nevoie, ne distrăm rar, rânjim de complezenţă şi ne supărăm des. Uităm repede binele primit şi ne amintim și mai repede cuvintele grele, chiar şi pe cele spuse la întâmplare. Iertăm pe fugă, iubim puţin şi jignim fără limite. Nu mai ştim să visăm, pozăm în atotştiutori şi ne place senzaţia de superioritate pe care ne-o dă deţinerea oricărei informaţii banale. Ne irosim viaţa pentru multe nimicuri şi, spre final, ajungem să cerşim Timpului firimituri din el, pentru a da o oarecare esenţă existenţei.
Ţi se închide o uşă? Nu-i bai, dacă te uiţi cu atenţie în jur vei vedea că sunt deschise altele care poate duc spre mult mai bine. Nimic nu se întâmplă pentru a ne face pe noi să ne simțim mizerabil, victime sau învinși ai vieţii, oamenilor şi Universului. Ar fi bine să încetăm să ne mai credem atât de speciali încât să ne imaginăm că totul ni se întâmplă numai nouă. Lucruri aiurea se întâmplă oricui, important este să realizăm că multe se întâmplă cu un rost și să acceptăm că nu obţinem orice oricând vrem, ci când trebuie. Dar mai ales să realizăm că atunci când suntem în genunchi trebuie să privim în sus, iar când suntem în vârf să nu uităm cât de măreţe sunt prăpastiile…Toate au rostul lor, nimic nu este întâmplător, iar viaţa ne oferă lecţii! Şi trebuie să le trăim pe toate…