Întrucât fac parte din rândul celor
care au stat alături de această activitate
de-alungul anilor, ca arbitru şi ca organizator,
pot să spun că au fost perioade mult mai
grele, după 1990. Dar nu am acceptat ca
Reşiţa să dispară din circuitul
automobilistic, şi am găzduit etape
naţionale de „Viteză în
Coastă“, chiar dacă am apelat şi
la prieteni din Timişoara. Bugetul nostru a fost
rodul „căciulii“, al bătutului la
uşi şi, uneori, al umilinţei.
În ultimii ani, această tradiţie
locală a fost transferată Secţiei de
Automobilism a C.S. U.C.M.R., care cu aceeaşi
mândrie şi cinste a continuat-o.
Participând la majoritatea etapelor de
„Coastă“, în calitate de
arbitru, pot să spun că de foarte multe ori
am fost mândru că sunt reşiţean,
pentru cuvintele de laudă aduse acestei echipe.
Un segment care nu trebuie neglijat este cel al
spectatorilor, al grupurilor care au însoţit
această echipă la toate etapele. Semnalez,
totodată, şi un nume care este un simbol al
automobilismului reşiţean, Werner
Hirschvogel, omul şi prietenul cu care am
colaborat de-alungul anilor. Care şi acum
vine, de departe, din Germania, unde este stabilit,
pentru cei cărora le-a fost
„profesorul“.
Fac un apel la persoanele cu responsabilitate
directă să se aşeze la masa dialogului.
Pentru că am încrederea că vor finaliza
în mod pozitiv această divergenţă.
Reşiţa a fost şi a rămas un centru
al automobilismului românesc. Să le dăm
piloţilor U.C.M.R. şansa de a continua,
de a da satisfacţii publicului reşiţean,
pe tradiţionala pistă „Valea
Domanului“.
Aloisiu Schmelas