Cu această ocazie femeile primesc mici cadouri,
obiecte decorative, legate cu un şnur
alb-roşu, ca simboluri aducătoare de noroc
şi bunăstare. Roşul este considerat
culoarea primăverii, iar albul culoarea iernii. Se
asociază de obicei flori timpurii de
primăvară, cea mai reprezentativă fiind
ghiocelul.
Tradiţia sărbătorii are o vechime de mii
de ani, primele dovezi arheologice datând din
vremea Geţilor. Până la începutul
secolului al XVIII-lea sărbătoarea coincidea
cu Anul Nou, sărbătorit la 1 Martie
încă din vremea geto-dacilor şi a
romanilor. Originile obiceiului se găsesc şi
în sărbătorile romane în cinstea
zeului Marte, zeu al fertilităţii şi al
vegetaţiei sau în echivalentul acestora din
Tracia, sărbătorile în cinstea zeului
Marsyas Silen. Femeile dace purtau monezi sau
pietricele asociate cu fire de lână
roşii şi albe pentru a avea noroc şi un
an productiv.
An de an sărbătoarea de 1 Martie ne readuce
speranţa, optimismul, credinţa în mai
bine şi spor la toate. Din încleştarea
frigului cu razele soarelui, a întunericului cu
lumina, dupa ultimele zvârcoliri din zilele
babelor, învinge viaţa, primăvara,
soarele.
Şnurul alb şi roşu cu o amuletă
(bănuţ) îl legau părinţii la
mâna copiilor, îl dăruiau
flăcăii fetelor, îl schimbau fetele
între ele cu sens de urare de noroc, de
sănătate. Mărţişorul
dăruit în zorii primei zile din Martie se
purta 9-12 zile, uneori chiar până la
vederea primului pom înflorit, apoi se
atârna de ramurile înflorite,
crezându-se că aşa va fi şi anul
celui care l-a purtat.
Bănuţul însemna
îmbelşugarea, firele albe şi roşii
simbolizau faţa albă ca crinul şi
rumenă ca roza. În Banat fetele adunau
stropii de apă sau nea de pe frunzele fragilor din
pădure să se spele pe obraj rostind
descântecul dragobetelui de dragoste:
„Floare de fragă/ Din luna lui Mart/La
toată lumea să fiu
dragă/Urâciunile să le
desparţi“.
Doina Rolea