REŞIŢA – …cel puţin pe scenă, căci în viaţa de zi cu zi lucrurile stau cu totul altfel. Marţi seara, reşiţenii au avut parte de un spectacol deosebit, montat de Diana Lupescu, şi jucat cu măiestrie de actori de primă mână: Magda Catone, Marius Bodochi, Diana Lupescu, Silviu Biriş şi Cristina Florea.
În actuala formulă, piesa „Părinţi teribili“, după textul scriitorului francez Jean Cocteau, se joacă pe scenele româneşti din 2012. Aparent o comedioară de bulevard, spectacolul tratează o poveste tulburătoare despre viaţă şi moarte, despre legătura dintre părinţi şi copii (o relaţie la limita patologicului), într-un spectacol în care râsu’-plânsu’ este mereu prezent. Comicul şi tragicul sunt atât de bine întreţăsute, încât hohotele publicului se transformă în fior de emoţie, aproape de lacrimi. Michel (Silviu Biriş), un tânăr crescut sub fusta mamei (Magda Catone) – absurdă în dragostea ei faţă de unicul odor – se îndrăgosteşte de o secretară cu trei ani mai mare decât el (Cristina Florea). Realizând pericolul, mama, chinuită de gândul că ar putea să-şi vadă fiul în braţele altei femei, se îmbolnăveşte subit. La rândul ei, secretara mai avea un amant, un bătrân care îşi îngropase fiica, de-o vârstă cu iubita întreţinută, şi se declarase văduv. Numai că singuraticul bătrân avea să fie nimeni altul decât Georges (Marius Bodochi), tatăl lui Michel, care fabulase câte-n lună şi în stele, neavând niciodată o fată. Noroc cu mătuşa Leonie (Diana Lupescu), fata bătrână care se iubise în tinereţe cu Georges, iar acum stătea sub acelaşi acoperiş cu sora ei Yvonne (Magda Catone) şi… cumnatul! Bântuită de fantasmele trecutului, mătuşa Leonie sare în ajutorul secretarei, reuşind să îl convingă pe Georges că fosta lui amantă trebuie să rămână alături de fiul său. Văzând că odrasla sa suferă cumplit după iubita pierdută şi că s-a hotărât să părăsească casa părintească – „hărăbaia“ – pentru a se muta în Maroc, Yvonne ajunge la sentimente mai bune. Finalul ia însă o întorsătură neaşteptată când mama moare tocmai în momentul în care Michael ajunge să simtă din nou fericirea în braţele iubitei sale.
După lăsarea cortinei, aplauzele spectatorilor au rechemat de trei ori în scenă actorii. „A fost un spectacol deosebit, cu un puternic mesaj pentru cei ce au copii. În special pentru mamele care, nu-i aşa, sunt destul de posesive când vine vorba despre proprii băieţi“, ne-a mărturisit o spectatoare la finalul reprezentaţiei.
Nu doar publicul a avut de învăţat de pe urma acestei poveşti, actriţa Magda Catone mărturisind că nu este deloc posesivă cu fiul ei: „Slavă Domnului că nu sunt asemenea personajului pe care-l interpretez. Am înţeles şi din piesa asta, dar şi din situaţiile oferite de viaţă, urmărindu-mi şi prietenii care au copii, cât de mult înseamnă să ştii până unde merge dragostea de mamă şi când este bine să-ţi laşi copilul să zboare pentru a-şi contura propriul destin“. Cât priveşte publicul spectator, actriţa a mai declarat că s-a simţit bine pe scena reşiţeană întrucât sala a fost „pe sufletul nostru… şi emoţional pregătită, dar şi inteligentă, pentru că acesta este un text special, pentru un public cunoscător (…) E un spectacol care se joacă de doi ani şi pe care încercăm, aşa cum am făcut şi cu celelalte, care ne-au adus succes şi bucurie-n viaţă, să haşurăm ţara şi nu numai, să trecem şi graniţa cu el“.
Dacă actorii Silviu Biriş şi Magda Catone au jucat la Reşiţa destul de recent, în urmă cu numai un an în piesa „Fii cuminte, Cristofor!“, actriţa şi regizoarea Diana Lupescu ne-a mărturisit că a uitat cât timp a trecut de la ultima vizită făcută în oraşul de pe Bârzava. Întrebată în ce moment s-a hotărât să se orienteze spre regia de teatru, actriţa ne-a declarat: „După ce de-a lungul carierei am făcut atât teatru cât şi film, la un moment dat am simţit nevoia să mă exprim altfel. Aşa că m-am apucat să fac regie. Să ştiţi că foarte mulţi actori ajung să facă şi regie după mai mulţi ani de carieră, pentru că, în timp, se adună o anumită experienţă. Nu toţi fac însă şi o facultate în acest sens“. Spectacolul de la Reşiţa s-a jucat miercuri seara şi la Oţelu Roşu. Trebuie spus că piesa „Părinţi teribili“ nu ar fi ajuns în municipiul de pe malul Bârzavei fără implicarea conducerii Casei de Cultură a Sindicatelor din Reşiţa.