BĂILE HERCULANE – …însă în sufletul Mirelei Opreanu (în mijloc) pâlpâie o mică licărire de speranță că va putea redeschide singura librărie din Băile Herculane. Numită „Sabin Opreanu” în semn de omagiu adus tatălui său, ani buni director al librăriei, aceasta s-a închis ferecată de datorii!
Pentru dna Mirela și familia sa niciun sacrificiu n-a fost prea mare pentru dragostea de carte. Până când… niciun sacrificiu n-a mai putut continua ceea ce legiuitorii au numit cu termenul de „magazine neesențiale”.
Cândva primitoare și plină cu cărți, vechea librărie din Piața 1 Mai nr. 3 arată acum ca un haos pentru trecători, însă un haos organizat pentru Mirela Opreanu. 10.000 de volume au fost restituite editurilor, altele 7.000 așteptând să plece din librăria pe al cărei geam scrie „închis definitiv”. Decizie luată cu greu, după mulți ani în care librăria a mers înainte aducând profit doar în luna mai, când yoghinii veneau la Băile Herculane și cumpărau multă carte, și în lunile iulie și august, când turiștii umpleau stațiunea. În mod normal, cheltuielile trebuie plătite din profit, nu din vânzări, numai că librăria avea cheltuieli tot anul. Se conturează un cerc vicios pe care familia Opreanu l-a suplinit muncind din greu la librărie și nu numai.
„Am lucrat la biblioteca orășenească atunci când funcționa în Vila Elisabeta. Dar a fost mutată în vechea grădiniță și a rămas o singură bibliotecară. Apoi am lucrat doar la librărie pentru că, având contract de colaborare cu editurile și în lipsa unui soft pe calculator, trebuia să fac inventar de câte ori mi se cerea, iar la unele erau lunar. Mă ocupam de tot ce ținea de librărie. Mă mai ajuta mama în momente când trebuia să mă deplasez tot pentru librărie. Fiica mea a fost angajată la librărie aproximativ un an, până când nu am mai putut plăti dările pentru ea. Ea s-a angajat în altă parte, la un moment dat a avut două joburi tocmai pentru a suplini cheltuielile librăriei. Întotdeauna cineva a făcut și altceva pentru asta, dar acum s-a ajuns la un moment în care cheltuielile librăriei nu mai pot fi controlate”, aflăm de la doamna Mirela.
Din 1975 are atestare că tatăl său era directorul librăriei, mama sa fiind angajată dinaintea acestui moment la o librărie ale cărei începuturi merg și mai departe în timp. Atunci se numea „Librăria nr. 1”, înainte de ‘90 fiind doar librării de stat care aparțineau de un centru județean subordonat centrului național de la București. La începutul anilor ‘90, centrul județean s-a desființat, directorul Sabin Opreanu fiind anunțat că librăria fie se desființa, fie devenea librărie particulară. „Tatăl meu a decis s-o ducă mai departe. Pe atunci dl. Mircea Nedelciu avea o firmă prin care aducea din Franța reviste și publicații franceze. Noi am mers mai departe colaborând cu dl. Nedelciu. Tatăl meu a murit în 2010 și, din 2012, am convenit cu fratele meu, care atunci era administrator, să redenumim librăria ca un omagiu față de tatăl meu”, rememorează doamna Mirela.
Din 2014, de când fratele său a plecat cu familia în Irlanda, Mirela Opreanu a dus mai departe librăria pe care a considerat-o mereu un câștig al cărții și al librăriei la modul general. Acum însă, în sufletul absolventei de liceu de filologie-istorie la Timișoara și a doi ani de limbi clasice la Universitatea București, continuă să ardă dragostea de carte cu care și-ar dori ca vechea librărie să redevină primitoare. Dacă nu… Mirela Opreanu nu vrea să se gândească la asta.
Cei care doresc să doneze pentru salvarea singurei librării din Băile Herculane o pot face accesând linkul https://donorbox.org/libraria_sabin_opreanu
JCS-Ionel Ivașcu
