REŞIŢA – Concluzionează arhitectul Ioana Mihăiescu vizavi de blocurile reşiţene îmbrăcate rapid şi cu materiale ieftine, unele dintre ele prezentând un real pericol.
Problema curcubeului urbanistic de la Reşiţa a fost pusă sub tapet, recent, sub cupola palatului administrativ. Însă în spatele culorilor vii pentru unii, dezagreabile pentru alţii, blocurile urbei care au fost reabilitate rapid şi cu materiale ieftine pun probleme de siguranţă. S-a văzut cum unele dintre blocurile proaspăt îmbrăcate au rămas fără acoperişuri pe vreme de furtună, dar Reşiţa n-a avut încă neşansa să vadă ce înseamnă polistirenul de la fereastră.
Administratorul public Vasile Paul a cerut „un ajutor real din partea arhitecţilor, dat administraţiei publice, Primăriei şi oraşului. E vorba de a gândi împreună avizele de culoare care se dau pentru blocuri. (…) Haideţi să încercăm – şi e o rugăminte către toţi arhitecţii, împreună cu Compartimentul de Urbanism – să stabilim pe zone ce se poate face să schimbăm faţa oraşului. (…) Chiar începe să nu mai îmi placă, mai ales că am exagerat în Micro 3, cu anvelopările. Arată rău de tot, iar acum când intrăm în zonele principale, am nevoie de sprijinul arhitecţilor“. Trebuie subliniat că atât administraţia locală, cât şi arhitecţii au tras şi un semnal de alarmă vizavi de materialele folosite pentru izolarea blocurilor.
În multe cazuri, izolarea termică a blocurilor este cu adevărat necesară. Şi majoritatea reşiţenilor preferă polistirenul pentru că e mai ieftin şi în plus se asigură tencuiala, vopsirea, lucru pe care nimeni nu l-ar plăti separat doar de dragul de a renova faţada clădirii, pentru a da alt aspect urbei.
„Oamenii îşi îmbracă în polistiren clădirile pentru că e mult mai uşor după aceea să le retencuieşti şi să le revopseşti, decât pe alt sistem, să faci reparaţii; n-ar accepta nimeni, niciun proprietar, niciun locatar, doar de fală, remarca arhitectul Ioana Mihăiescu. Prima observaţie ar fi că această îmbrăcare în haine de polistiren uneori este foarte necesară, dar alteori nu. Sunt unele blocuri care de la sine au pereţi foarte groşi, eu le spun «blocuri cu paltoane pe ele», peste care noi mai punem un tricou, adică 5 centimetri de polistiren. Ce sens are? A doua observaţie ar fi că polistirenul este un material care se topeşte la incendiu. Am văzut de curând pe internet un material video despre ce înseamnă să se topească faţada. În 5-6 minute, ea se adună jos, cu tot cu tencuială, praf! De regulă, polistirenul nu se izolează la baza de jos, deci de unde începe, cu un profil de protecţie. Nimeni nu-l pune pentru că nu se fac recepţii şi aşa mai departe. Deci noi trebuie întâi să studiem ce material termic punem pe clădiri sau unde întrerupem acest polistiren. El se poate întrerupe cu nişte brâie cu vată minerală sau deasupra ochiurilor, deasupra ferestrelor pui un material incombustibil. Ar trebui blocată placarea blocului cu polistiren! Dacă odată – eu pun scenariul ăsta teribilist – e un atac aerian, noi am muri toţi, pentru că ni s-ar topi polistirenul şi n-am mai avea aer! Trebuie să ne şi protejăm. Înainte trebuie să punem la punct sistemul termic pe care-l punem pe blocuri şi după aceea culoarea“.
Culori şi materiale
Potrivit PUG-ului în vigoare la Reşiţa, în zona centrală, culorile specifice admise sunt – pe lângă combinaţia clasică de cărămidă aparentă şi alb sau fildeş, specifică faţadelor blocurilor existente – albastru închis şi gri metalizat, ocru şi maro roşcat, precum şi galben pal şi portocaliu. Şi dacă autorităţile au preferat într-o vreme nuanţele de maro, celor de gri, care ne amintesc de epoci demult apuse, unii reşiţeni s-au declarat împotriva maro-ului, care ar sugera altceva deloc plăcut pentru imaginea oraşului.
Lăsând la o parte paleta de culori, primarul Ioan Popa a făcut o precizare legată de materialele cu care se face reabilitarea termică la Reşiţa: „Lucrăm la ora asta la şase licee, la eficienţa energetică, se foloseşte doar vată bazaltică. Şi pe anvelopările de clădiri avem bariere de vată bazaltică, aşa cum spune cartea“.
Şi chiar dacă unii arhitecţi au susţinut că n-ar fi văzut asemenea bariere, edilul a precizat că „le avem, în proiecte. Toate proiectele pe care le fac eu au această barieră“. Greu de spus însă dacă ele reuşesc să rupă bariera dintre hârtii şi realitate…