CARAŞ-SEVERIN – Citind un asemenea titlu, am fi tentaţi să ne bucurăm. Dar „topurile” nu vorbesc întotdeauna despre lucruri pozitive. Cum nu vorbea nici Valeriu Tabără când se referea la marile suprafeţe de teren agricol vândute străinilor. Prezent la târgul de primăvară de la Răcăşdia, specialistul trăgea semnalul pentru ca asemenea vânzări să înceteze deopotrivă într-un judeţ acaparat parcă de străini dar şi în restul ţării. Tragem şi noi semnalul!
Caraş-Severinul ocupă un loc „fruntaş” la suprafeţe agricole vândute investitorilor străini. Cel puţin aşa arătau datele statistice pe care Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură (APIA) le oferea la mijlocul anului 2016. Cum a trecut ceva timp de atunci, nu putem decât să sperăm că nu am ajuns „lideri” între timp. Diferenţa faţă de locul I era suficient de mare ca să putem sta liniştiţi dar… nimic nu-i imposibil.
Concret, potrivit APIA, cele mai mari suprafeţe deţinute de străini erau înregistrate în judeţele Mureş, Caraş-Severin şi Sibiu. În Mureş, 15 fermieri străini deţineu 568,8 ha, în Caraş-Severin, nouă străini aveau 441,72 ha iar în Sibiu 239,3 ha erau în mâinile a şase fermieri străini.
Îm aceeaşi perioadă, Asociaţia „Eco Ruralis” (AER) din Cluj-Napoca dădea publicităţii un „top” al marilor investitori străini care deţin terenuri agricole în România. Pe un la fel de „fruntaş” loc II, este prezent un investitor care deţine mari suprafeţe în judeţ. Conform AER, pe primul loc al clasamentului amintit, se afla un latifundiar din Liban care deţinea 48.645 ha de terenuri. Urmau austriecii de la Bardeau Holding, foarte prezenţi în zona Oraviţei, care deţineau 21.000 ha de teren în România. Podiumul era încheiat de un investitor din Olanda cu 17.739 ha. Cum diferenţa între primele două locuri era notabilă, nu putem decât să sperăm că nu s-a produs vreo rocadă la nivel înalt.
La târgul de la Răcăşdia din primăvară, Valeriu Tabără trăgea semnalul de alarmă. „Milioane de hectare de pământ au fost vândute străinilor. E bine asta? Ştim bine cum se făcea agricultură cândva şi ce preţ au plătit înaintaşii noştri pentru pământ. Pământul nu trebuie vândut, căci este o avuţie de mare preţ”, spunea Tabără, aflat în mijlocul agricultorilor. În acelaşi timp, făcea apel la factorii locali pentru a găsi soluţii şi a gestiona eficient avuţia numită „pământ”.
Apoi s-a vorbit despre adoptarea unei legi care să limiteze accesul străinilor la pământul românesc, de impunerea anumitor condiţii. Noi am discutat cu agricultori din judeţ care erau de părere că nicio palmă de pământ nu trebuia vândut străinilor. Dacă s-a făcut asta, măcar de-acum încolo să nu se mai vândă deloc unor străini care vin în România cu capital generos din ţările lor, cumpără suprafeţe mari şi primesc subvenţii cu multe zerouri. Totul în timp ce agricultorii români se luptă să supravieţuiască.
Agricultorii din judeţ vor susţinere pentru români, nu sprijin pentru străini. Asta am înţeles de la cei cu care discutat, asta scriem şi noi.