Numele meu este Ionel Cristun, un fidel cititor al Jurnal de Caraş-Severin şi CAON, şi locuiesc în vechea „cetate de fum“, acum şi „praf“ a Reşiţei, în cartierul Lunca Bârzavei (Govândari). De un an de zile, cam la două-trei săptămâni, se opreşte apa în cartierul în care locuiesc, pentru lucrări de reabilitare a reţelei. Bun, am înţeles! Se anunţă din timp, lumea, în perspectiva unui viitor mai bun în ceea ce priveşte apa, a acceptat… Problema este că niciodată nu a fost respectat termenul de reîncepere a furnizării apei.
De exemplu, la oprirea din 9 noiembrie, a fost sistată furnizarea apei în tot cartierul Lunca Bârzavei, între orele 8.00 şi 23.00. Bun! Însă nici în 10 noiembrie dimineaţă n-a venit apa, iar noi dimineaţă am fost nevoiţi să ne spălăm pe faţă şi pe dinţi cu apă minerală, în lighenaşe, în vreme ce scările blocurilor au puţit ca niste haznale pentru că oamenii, în majoritate, nu au reuşit să-şi oprească apă suficientă…
I-aş întreba pe domnii responsabili cu aceste lucrări, nouă cine ne plăteşte disconfortul acesta, care durează de atâta amar de vreme? Ei lucrează în dorul lelii şi nu le pasă de consumatorii care plătesc, cuminţi, fiecare metru cub de apă, livrat cu atâta zgârcenie şi suportă totala lipsă de respect manifestată faţă de ei.
Şi încă un amănunt mai mult decât deranjant: telefonul Dispeceratului AquaCaraş sună întotdeauna ocupat, fără excepţie, ceea ce denotă faptul că oamenii, ca să nu răspundă apelurilor abonaţilor, ridică pur şi simplu receptorul din furcă şi poţi vorbi cu ei numai după ce reiau furnizarea apei, şi atunci se burzuluiesc, ofensaţi, la tine că n-ai răbdare până se încarcă instalaţiile. Vreau să mai menţionez că, după fiecare oprire, apa vine plină de mâl, nisip. Am fost nevoit, anul acesta să schimb de trei ori robinetele de la bucătărie şi de la baie, din cauza înfundării filtrelor cu particule de nisip de până la 2-3 milimetri în diametru, amestecate cu mâl.
Telefonul despre care vorbeam este 0255/521643 şi suna ocupat chiar şi în dimineaţa zilei de 10 noiembrie. Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul. Să trăim frumos! Că bine ştim noi cum e…
Ionel Cristun,
din Reşiţa