Mai ales la nivel naţional. La nivel judeţean s-au promis câte-n lună şi în stele, de la asfaltări de drumuri până la platforme industriale la care investitorii (promişi şi ei) vor sta la coadă să aducă bani în judeţ.
Însă, câte s-au realizat din aceste promisiuni? Mult prea puţine. Cele mai importante ar fi Sala Polivalentă, Sala de Consiliu a CJ şi, bineînţeles, discutatul Centru civic al Reşiţei. Km 7 rămâne în suspans, la fel şi Muntele Mic.
Iar dacă nu avem prea multe realizări, circ avem să dăm şi la alţii. Pentru că în 2007, administraţia din judeţ nu a fost lipsită de conflictele politice. Partidele aflate la putere, aliate sau nu, şi-au dat silinţa să-şi bată joc de cei care le-au dat un fotoliu.
Disputele politice şi personale între reprezentanţii diferitelor partide au fost tranşate (la propriu) în şedinţele în care, în mod normal, ar fi trebuit să se discute problemele judeţului sau ale Reşiţei. De parcă aceste probleme ar fi fost rezolvate, iar aleşii nu ar mai avea nimic altceva de făcut… Rufele murdare au fost spălate în văzul lumii, sălile de consiliu ajungând să semene a spălătorii chinezeşti. Însă, ciudat, aceleaşi rufe se uscau în pauze sau la mese.
Şi toate astea, de dragul campaniilor pentru referendum şi europarlamentarele din acest an, în care politicienii au aruncat unii în alţii suficiente lături cât să aibă apele judeţului ce spăla timp de câţiva ani. Rezultatele?
Uşor de văzut. Mai ales la Reşiţa. O administraţie înămolită în conflicte, cu probleme legale, un oraş la fel de cenuşiu, iar mai presus de toate, lehamitea oamenilor, sătui de poveşti nemuritoare şi scandaluri la fel de… nemuritoare.
Iar în judeţ, aceeaşi criză de locuri de muncă, aceeiaşi investitori puţini. Aceleaşi zâmbete amabile la politicienii noştri aleşi.
Şi când mă gândesc la anul electoral 2008…
Nina Curiţa