Şi, până la urmă, şi-au săpat singuri groapa, în special bugetarii. Mi se pare ironic faptul că aceştia îl înjură acum pe Boc, după ce acesta a făcut tot ce se putea ca să nu dea cu adevărat în ei. Veţi întreba oripilaţi ce a făcut!
Ei bine, săptămâna trecută anunţa că a dat afară 81.000 de persoane. Înainte, le scăzuse salariile cu 25%. Când, în realitate, ar fi fost necesar să dea afară câteva sute de mii pentru ca să-şi permită să le dea un salariu decent celorlalţi. De ce? Pentru că România nu produce mai nimic, de aia! Dar nu-i nimic, nu a vrut nimeni să-i dea afară acum câţiva ani, când încă mai exista alternativa mediului privat, îi va concedia Guvernul la anul, de nevoie. Oricum nu va mai avea cu ce să-i plătească. Şi în altă parte nu-şi vor mai găsi de lucru, pentru că la noi mediul privat este aproape inexistent – tot din cauza aceluiaşi Guvern.
Anul trecut, ca să nu se atingă de bugetari, Executivul a dat în cap firmelor cu tot felul de impozite. Rezultatul? Sute de mii de falimente, investitori care fug de România ca dracu de tămâie. Nu contează, bugetarii au stat liniştiţi câteva luni. Dar odată dispărute firmele, au scăzut şi veniturile din impozite. Nu şi cheltuielile. A tăiat măcar atunci Boc în carne vie? Nici gând. A servit austeritatea cu pipeta. Simpla menţiune a cuvintelor „concediere“ şi „reduceri salariale“ aducea dansul pinguinului şi greva foamei, aşa că s-a strâmbat puţin, a bătut cu pumnul în masă şi a împrumutat de unde a putut
Acum, ţara noastră este într-un faliment neoficial – trăim din ce ne dau alţii. Când nu vom mai primi… Ei bine, atunci vom vedea adevărata criză, iar măsurile care bagă acum spaima în români vor părea de-a dreptul gingaşe în comparaţie cu ce va veni. Nu credeţi? Căutaţi ce propun neoliberalii (nu că ei ar avea mai multă logică decât Emil Boc, capitalismul sălbatic cu patronul care taie şi spânzură este mort de mult, să-l dezgropi acum te alegi doar cu duhoarea – şi deja avem destulă acum).
Deci, dragi bugetari români, nu vă mai agăţaţi de promisiuni de 15% în plus în 2011, probabil veţi mai rămâne fără câteva zeci de procente din salariu. Şi voi veţi fi cei fericiţi, pentru că măcar veţi primi o leafă, oricât de mizerabilă. Nu vă bazaţi nici pe tribunale, degeaba vă dau dreptate; pot să bată judecătorii cu ciocanele până rup mesele, nu vor scoate bani din asta.
Aşa că, păstraţi-vă lacrimile pentru la anul, atunci veţi avea motive să plângeţi. Şi, odată cu voi, şi ceilalţi angajaţi (mediul privat mai are de tras până îşi va reveni) care vor avea şi ei de suferit de pe urma acestor măsuri.
De fapt, toţi vom plânge pentru că greul abia urmează…
Nina Curiţa