REŞIŢA – Judecătorul ar vrea ca europenii să bată obrazul României pe Justiţie dar nu se bucură de susţinerea tuturor colegilor din sistem, care nu consideră că este în măsură să-i reprezinte. Mai ales că se urmăreşte menţinerea pe poziţii a unor procurori promovaţi în mod artificial în sistem, pe alte căi decât cele fireşti.
În ultima vreme, ordonanţele care ţintesc Justiţia au adus dezbateri mai mult sau mai puţin dezirabile. Şi, aşa cum ne stă în fire în ultima vreme, cineva s-a gândit să ducă pe umeri tot greul către structurile europene, doar doar ne-or bate obrazul. Ei, bine, lucrurile sunt mult mai complicate în Justiţie decât s-ar crede. Pentru că, în vreme ce judecătorul Cristi Vasilică Dănileţ (fost membru al CSM) se pregăteşte să meargă la Bruxelles pentru a vorbi cu primvicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, tocmai sistemul judiciar este cel care reacţionează împotriva iniţiativei şi legitimităţii magistratului. Mai exact, judecătorul vrea să deplângă soarta sistemului judiciar fără să aibă vreun mandat din partea acestuia.
În consecinţă, „reţeaua preşedinţilor şi vicepreşedinţilor de tribunal a întocmit o scrisoare deschisă pe care a semnat-o şi preşedintele Tribunalului Caraş-Severin, în care se exprimă o poziţie clară referitoare la dreptul de reprezentare al judecătorilor. Este real că opinia exprimată în această scrisoare deschisă este una personală, pentru că preşedinţii de tribunale nu au consultat judecătorii instanţelor. Nici nu aveau de ce, pentru că ei chiar cer, prin această scrisoare deschisă, ca reprezentarea sistemului judiciar să se dea din partea CSM, după consultarea instanţelor. Ei s-au opus, la modul colegial şi etic profesional, la o reprezentare făcută cumva artificial, de către o persoană fizică sau mai multe, în numele sistemului judiciar şi fără consultarea adunărilor generale ale judecătorilor, singurele entităţi, singurele formaţiuni care pot decide în ceea ce priveşte dreptul de reprezentare. Şi asta au cerut, ca acest organism care asigură independenţa justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii, să procedeze la convocarea adunărilor generale – dacă bineînţeles se consideră că este cazul –, pentru ca un mandat de reprezentare în faţa instituţilor Uniunii Europene să fie dat prin Consiliul Superior al Magistraturii“, ne informează judecătorul Daniela Deteşan, purtătorul de cuvânt al Tribunalului Caraş-Severin.
Scrisoarea adresată CSM – purtând 39 de semnături de preşedinţi şi vicepreşedinţi de tribunal – urmăreşte să stopeze demersul iniţiat de judecătorul Dănileţ. De fapt, dacă analizăm principalele modificări legislative, ele vizează stoparea delegării incorecte a procurorilor în diferite structuri specializate, fapt care se face nu doar fără vreo vechime sau concurs, ci şi în schimbul unor lefuri cu mult mai mari decât le-ar avea în mod normal, în poziţia câştigată în sistemul judiciar.
Pe scurt, până la ultimele modificări, un procuror de parchet de pe lângă judecătorie sau tribunal putea – fără să treacă printr-o procedură de concurs, cu examene cum ar fi normal –, prin delegare, să devină procuror la structurile specializate (cu mult superioare). Spre deosebire de procurori, de exemplu, în cazul judecătorilor, pentru a putea promova la o instanţă imediat superioară trebuie îndeplinite mai multe condiţii: să aibă o anumită vechime, să nu fi fost sancţionat disciplinar, să promoveze concursul. Ori delegarea nu necesită niciun fel de condiţie, nici de vechime, nici de concursuri. Iar modificarea legislativă încearcă, de fapt, să nu mai permită delegări.
În viziunea unora, prin stoparea delegărilor, s-ar paraliza sistemul, iar instantaneu în structurile anticorupţie n-ar mai avea cine să lucreze. Ideea e că situaţia actuală ar putea fi menţinută până la organizarea concursurilor. Iar actualii delegaţi, dacă sunt atât de buni, şi-ar putea reconfirma posturile prin aceste concursuri. Evident, dacă îndeplinesc condiţiile. Gurile rele spun că delegaţii nu doar că nu întrunesc condiţiile, dar nici nu le-ar conveni altceva decât delegarea. Asta pentru că ea presupune în primul rând alte drepturi salariale decât cele normale, incluzând decontarea transportului, a chiriei, a diurnei etc. Iar diurna, de exemplu, nu este calculată la nivel câştigat de procuror, la nivel de judecătorie sau tribunal, ea fiind stabilită ca procent din salariul de bază cu mult crescut, obţinut în urma delegării, pentru că procurorii vizaţi iau salariu de parchet de Înaltă curte. În acest fel, drepturile lor salariale sunt crescute practic de două ori.