CARAŞ-SEVERIN – În anul 2014, la Reşiţa, ministrul Energiei îi îndemna pe agenţii economici să-şi ia gândul de la investiţii în energie regenerabilă.
De la momentul respectiv, când declaraţiile oficialilor de la Bucureşti susţineau că producem mai multă energie verde decât suportă sistemul (?!), tot ce era în procedură la Agenţia pentru Protecţia Mediului a rămas cum am stabilit. Asta şi pe fondul lobby-ului făcut de către ONG-urile de mediu, care a culminat cu stoparea construcţiilor de microhidrocentrale în mai multe zone ale ţării, printre care şi Caraş-Severinul. În momentul de faţă, „vestigiile“ a ceea ce a fost odată „pasiune verde“ au fost contorizate de către Serviciul Reglementare din cadrul APM Caraş-Severin. În procedură pentru aviz de mediu (reglementarea amplasamentului solicitată prin documentaţii de urbanism) sunt 32 de investiţii pentru perioada 2007-2014. Mai exact, patru microhidrocentrale, 15 parcuri eoliene şi 13 centrale fotovoltaice. Procedura pentru acordul de mediu a îngheţat pentru 31 de proiecte (reglementarea proiectelor de investiţii în energie verde), adică şase microhidrocentrale, 15 parcuri eoliene şi zece centrale fotovoltaice. În final, s-au descurcat în hăţişul pentru autorizare (instalaţii cu autorizaţie de mediu pentru producţia de energie electrică) 19 „pasiuni“ din 2009 până în 2016: 16 microhidrocentrale, două parcuri eoliene şi o centrală fotovoltaică. Şi, dacă totul va merge aşa cum a mers până acum, aşa va rămâne şi peste câţiva ani. Şi pasiunile se sting cu timpul…