REŞIŢA – Problema sănătăţii, atât cea la nivel cărăşean, cât şi naţional este încă destul de spinoasă, iar şirul evenimentelor care au dus la această recesiune în domeniu este stufos şi devine public „cu ţârâita“. Un nou blam a fost adus şi de directorul adjunct al Direcţiei de Sănătate Publică a judeţului Caraş-Severin, dr. Albotă, care a amintit, în cadrul şedinţei Colegiului prefectural de săptămâna trecută, că DSP a pierdut, legal, deciziile pe care le putea lua la nivelul spitalelor.
„Analiza activităţii spitaliceşti şi evaluarea îndeplinirii criteriilor de performanţă de către managerii acestora au fost, de-a lungul anilor, atribuţiile DSP, fiind o activitate complexă prin care instituţiei noastre îi revenea sarcina coordonării spitalelor din toate perspectivele, respectiv metodologic, administrativ şi mai ales economico-financiar“, a precizat Radu Albotă. Din 1 iulie 2010, în temeiul OUG nr. 162/2008, administrarea şi managementul spitalelor publice au fost transferate către instituţiile administraţiei locale – consilii locale sau judeţene.
„Consecinţa actului normativ a fost pierderea de către DSP a instrumentului intervenţiei directe şi a deciziei asupra spitalelor sau a managementului acestora, DSP rămânând doar ca o entitate prezentă prin reprezentanţii săi în Consiliile de Administraţie reînnoite ale spitalelor. Opiniile DSP reprezintă doar puncte de vedere. O altă consecinţă o reprezintă lipsa accesului direct al DSP la datele şi informaţiile care definesc activitatea spitalului public. Prin urmare, din anul 2010 nu s-a mai desfăşurat la nivelul Direcţiei nici o activitate de evaluare a managementului“, a mai amintit adjunctul DSP.
În informarea prezentată se subliniază faptul că, pe fondul scăderii resurselor financiare alocate segmentului de servicii medicale spitaliceşti, a reducerii numărului de paturi (coroborat cu desfiinţarea a trei spitale) costurile specifice şi ponderea cheltuielilor de personal au crescut constant.
„Una din principalele atribuţii rămase în sarcina DSP este aceea de a coordona metodologic şi de a verifica existenţa prevederilor referitoare la respectarea normelor de igienă şi sănătate publică şi de a asigura controlul de stat în cele ce privesc respectarea acestor norme“, a mai amintit dr. Albotă.
O concluzie perfidă se poate desprinde din situaţia prezentată oficial, şi anume aceea că DSP a devenit un soi de „compartiment de avizare şi control“, o instituţie al cărei crepuscul este tot mai previzibil.
Flavius Rotariu