Probabil că timpul va şterge multe dintre amintiri, însă nu voi uita niciodată prima zi în care am păşit pe coridoare, ca licean, prima notă mică, activităţile în care sunt implicată şi prietenii pe care mi i-am făcut în aceeaşi şcoală în care am crescut, în care am învăţat să fiu eu şi nu să interpretez mereu un rol, în aceeaşi şcoală în care mi-am petrecut zece ani din viaţă.
Am văzut mai multe generaţii trecând prin aceeaşi experienţă. Îmi aduc aminte cu cât entuziasm aplaudam la „Am-Fi-Teatru“ cele trei trupe existente atunci: cea în limba română, cea în engleză şi cea în franceză. Visam să fiu şi eu într-o bună zi pe scenă… Îmi amintesc cu plăcere primul număr al revistei şcolii, „Amalgam“, la care am ajuns să scriu acum un an.
Pereţii liceului sunt impregnaţi de voci trecute şi prezente încă, de amintiri, de trecerea timpului. Stăruieşte o amintire vie a celor ce au trecut pe aici ca şi noi, deşi la câteva generaţii distanţă. Se aude şi acum ecoul trecutului, în liniştea unei ore de curs. La fel vom ajunge şi noi, nişte bucăţi din istoria unei clădiri, a unei tradiţii, a uneia dintre cele mai importante instituţii din zonă. Vom fi doar nişte amintiri. Suntem prinşi în jocul LTL-ului, din care vom ieşi cu toţii învingători!
Anca Ivan (clasa a X-a D)
